Adu-ţi aminte de primele cuvinte
Învăţate în doi, uitate apoi
De jurăminte şi primele instincte
Dezlegate de noi, pierdute în noroi
Înţelegi tot ce nu s-a spus
Şi mă faci să mă simt în plus
Când vrei să-mi ierţi
Ca să poţi să mă cerţi
Poate că piatra din mâna ta,
E aruncată de altcineva
Şi n-a nimerit fiindcă tu te-ai ferit!
Alungă tăcerea şi cere-mi ce vrei
Dar stinge durerea din ochii mei!
Adună-ţi otrava şi încearcă s-o bei
Mai mult decât vina,
Nu poţi să-mi iei!
Adu-ţi aminte că sufletul nu simte
Doar ce ar trebui şi poate muri
De arogantă şi lipsa de speranţă
În fiecare moment,trecut sau prezent.
Am crezut că m-am vindecat
Când eu de fapt m-am infectat,
Cu inima ta şi cu ceaţa din ea.
Un gol atât de plin de chin,
Sunt un leac plin de venin
Un urlet tăcut,amărât şi căzut!
Alungă tăcerea şi cere-mi ce vrei
Dar stinge durerea din ochii mei!
Adună-ţi otrava şi încearcă s-o bei
Mai mult decât vina,
Nu poţi să-mi iei!
Viţa de vie – Alungă tăcerea