Proaspăt întoarsă din mai sus menţionatul Amsterdam îmi aştern amintirile propunându-mi de acum să procedez la fel la întoarcerea dintr-o excursie peste hotare. Important e să fie cât mai multe, ele excursiile. Iată primele amintiri într-o ordine aleatorie a importanţei… mai puţin primele trei:
- Casele. Înguste şi strâmbe, înclinate când în faţă spre şosea când lateral spre vecinele de bordură, cochete, unele cu obloane colorate, majoritatea fără perdele. Extrapolând aş putea spune că Amsterdamul e un oraş fără perdea
- Cartierul roşu, aşa ceva nici un alt oraş nu are… în plus nu ştiu câţi au amintirea de coşmar cu care m-am ales în urma primului raid prin cartier. Se făcea că plimbasem câteva străduţe înguste şi mă obişnuisem cu ideea de femei prezentabile în galantare luminate în roz neon practicante a celei mai vechi meserii din lume. Tocmai trecusem de biserica Oude Kerk, cea mai veche clădire din Amsterdam. Nu dădusem bine colţul… bisericii… când privirea mi s-a izbit şi a rămas blocată într-o vitrină plină, la propriu, cu o doamnă graţioasă dar puţin cam grasă. O negresă pe cât de supraponderală pe atât de dezinvoltă. Îmbrăcămintea, să zicem sumară, îi era completată de ciorapii plasă prin găurile căreia ieşea carnea ca la mezelurile legate cu sfoară plasă la aprozar. Cu toate astea poziţia doamnei era sarea şi piperul. Picioarele încrucişate erau ridicate pe spătarul unui scaun oferind o vedere largă spre părţile intime greu acoperite de îmbrăcămintea ce v-am zis că era sumară. În tot acest timp butona la telefon cu o privire încruntată. Şocul m-a făcut să scap un ţipăt şi să rămân câteva secunde pe loc cu ochii pe vitrină. Şi apoi să vorbesc din când în când despre asta, când mă năpădeau frisoanele amintirilor. Tocmai ce m-a trecut iar un astfel de frison.
- Mirosul de “gazon” proaspăt fumat ce plutea pe peste tot, nu doar în coffee shops
- Conceptul de “coffee shops”
- The Spui – o piaţetă centrală ce mi-a rămas la suflet, a căzut cu drag la primul drum de seară
- Limba melodioasă ce mi-a împleticit organul vorbirii atunci când nu mi l-a lipit de cerul gurii. Fix ca în filmuleţul din Pink Panther ” I Would like to buy a Hamburger” a fost discuţia mea cu doamna de la recepţia hostelului în care locuiam. O rugasem să mă înveţe cum se pronunţă Keukenhof.
- Kilometri de piste de biciclete populate cu biciclişti incontrolabili şi probabil sinucigaşi
- Canale, multe canale. Amsterdamului i se mai zice şi Veneţia Nordului având aceeaşi cantitate de apă cu adevărata mamă Veneţie dar la jumătate numărul de poduri. Ţeapăăă.
- Transportul în comun foarte bine organizat, inclusiv la taxat. Mi-a plăcut faptul că aveau birouri mobile – adică un angajat costumat corespunzător în fiecare staţie cu un aflux mare de turişti. Se prindea imediat că n-ai bilet, vrei să îţi cumperi, habar nu ai de unde şi speri să găseşti la şofer.
- Nebunia şi geniul lui Van Gogh. Îmi pare rău că nu am avut mai mult timp la dispoziţie să îi admir lucrările. Am intrat în muzeu cu o oră înainte de închidere şi ar fi meritat minim două.
Nebunia lui Andreea. Pentru că nu mi-am permis să pozez o lucrare a geniului (şi nu e vorba de permisiune financiara)… am făcut o umilă poză, reflexie într-o apă curgătoare ce îmi va aduce mereu aminte de “Lan de grâu cu corbi”
- Lalele, lalele. Frumoasele mele lalele. Olanda văzută în straie de primăvăratice a fost un vis împlinit cu Keukenhof (cel mai mare parc tematic de primăvară din lume) pe post de cireaşa de pe tort. Kilometri de lalele, ce puteam să îmi doresc mai mult? În afară de alţi kilometri…
- Freddy. Heineken Freddy. Oraşul lui Freddy Heineken. Oriunde te-ai întoarce dai de el. Fapt pentru care i-am căutat barul preferat, să beau şi eu o bere ca boss de boss. Nici nu vă zic că preţul era dublu dar că şezuturile noastre s-au relaxat pe canapele de piele la parterul unui hotel de multe stele.
Freddy’s Bar, Freddy’s Beer
- Heineken Experience, un marketing mult prea bun ca să fie ratat
There is always something happening around a beer
- Waffles incredibil de dulci. A fost prima dată când am mâncat aşa ceva deşi ştiam de existenţa lor. Din punctul meu acesta e gustul Amsterdamului
- I Amsterdam, simbolul oraşului. Un alt marketing bun. Poza de mai jos e facuta in fata la Rijksmuseum dar mai sunt si alte simboluri litere, unul chiar la aeroportul Schipol. Cel mai fotografiat ramane totusi cel de mai jos, cel de la Rijksmuseum.
- Begijnhof – o oază de linişte