Lung drum am avut pana la Sibiu. Timpul se dilata mai rau decat sinele CFR-ului pe timp de canicula, intrasem intr-o bucla temporala, Valea Oltului parea ca nu se mai termina. Dupa colt mai degraba il vedeai pe Picard cu tot cu Enterprise decat Sibiul. Un blocaj ne-a tinut pe loc aproape doua ore. Noroc cu o revista mondena din care am aflat printre altele toate detaliile nuntii lu’ Robbie Williams. E grav tati, daca si asta s-a facut baiat cuminte… clar vine sfarsitul lumii.
Am plonjat din autocar direct pe strada Scoala de Inot, nr.1. Sibiul ne-a intampinat cu caldura. Era canicula, printre altele. Printasem harta orasului, nici nu-mi inchipuiam ca nu ne descurcam. Ne scarpinam in freza, ne mai uitam pe harta, ne uitam si la numele strazii de langa autogara.
- Deeeeci, noi suntem pe strada Scoala de Inot da?. O gasesti?
- Paaai, nu. N-o gasesc. De fapt, nu se pupa nimic. Mah, da’ ce harta am printat?
Ne prindem destul de usor ca harta arata de fapt imprejurimile hostelului la care trebuia sa ne cazam… nu orasul. Mustrari de constiinta ma framanta. Cat de mare poate sa fie Sibiul asta? Ne descurcam noi. Il si vedem cu aceasta ocazie. O luam la pas spre centru.
Pe masura ce ne apropiem de Orasul de Sus (Piata Mare, Piata Mica si Piata Huet) spiritul Artmania se face simtit. Costume gothice cu posesorii aferenti ne incanta pupilele. Bijutierii isi arata marfa pe tarabe. Alti artisti isi expun tablourile, sculpturile, fotografiile, etc. Un vanzator ambulant de inghetata ma tenteaza cu o oferta aromata si colorata, mai rau decat la Vara Ispitelor.
Tot zgaindu-ne cand la oameni, cand la tarabe, cand la numele strazilor ajungem intr-o zona unde ne ajuta si pe noi harta. Deeci, mergem pe Avram Iancu, apoi pe Magheru, trecem calea ferata, ajungem pe strada Garii si cam a treia la dreapta e strada Teilor unde gasim Vila Teilor. Cazarea pe noaptea aceea am gasit-o pe net in timp ce cautam cazare ieftina in Sibiu, ca o noapte la un hotel facea portofelul sa sughita sacadat.
Gasim o vila cocheta, cu curte si un ditamai gardul. Coboram cateva scari si ajungem la demisol unde e receptia. Cativa tineri roacheri “obositi” de la atata arta navigheaza pe internet in hol unde sunt cateva calculatoare la dispozitia locatarilor. Ni se arata patul nostru. Ocupam pozitia centrala, in mijlocul camerei de 10 persoane, la zona de supracazati. Sa explicitez: exact in centrul camerei, pe parchet, domneste o saltea maaaare, din aceea cu apa. Si e doar a noastra. Uau. Sa vad la noapte daca ma mai bucur in caz ca se va clatina patul si camera cu mine.
Nu zabovim mult pe acolo. Vrem intai sa ne hranim stomacul si apoi foamea de … cultura.
E foame de bani baieti 🙂
Eu cu fratele Jack, Autoportret… She’s got the Jack 🙂
Podul Minciunilor
Podul Minciunilor – cel mai vechi pod din fontă aflat în serviciu pe teritoriul actual al României. Are cateva legende-n spate, multe legate de suferinte in amor finalizate tragic sau de pagube negustoresti rezolvate la fel de tragic, prin aruncarea de pe pod a infamilor. Probabil cea mai sigura etimologie este faptul ca Liegenbrücke (podul culcat) și Lügenbrücke (podul minciunilor) sunt paronime.
Turnul Sfatului
Turnul Sfatului – poarta de intrare a celei de a doua centuri de fortificatie a orasului de la sfarsitul secolului al XIII-lea. Naruindu-se partial in 1586 a fost recladit in 1588. In 1826 i s-a adaugat inca un etaj, primind infatisarea de astazi. Restaurat complet in 1961 – 1962.
Multe acoperisuri au geamuri cu forme curioase, cunoscute sub numele de Ochii Sibiului
Biserica Evanghelica – constructie in stil gotic. Inceputa in prima parte a secolului al XIV-lea si terminata in anul 1520. Este cea mai înaltă construcție medievală din România, 176 de trepte si esti cel mai la inaltime turist din Sibiu. Am cateva poze cu ea dar niciuna nu vrea sa se uploadeze, probabil au ciuda pe mine. Din fericire pozele pe care le-am facut de la inaltimea celor 176 de trepte sunt mai binevoitoare, fapt pentru care va invit sa le vizionati.
Piata Mica
Galeriile de arta populara Astra, cladirea din partea stanga in poza de dinainte
Turnul Sfatului
Turnul Sfatului si Biserica Catolica
Biserica Reformata si Catedrala Ortodoxa
Biserica Catolica
Biserica Reformata si Catedrala Ortodoxa
Biserica Reformata
Catedrala Ortodoxa
Catedrala Ortodoxa – ridicata de mitropolitul Andrei Şaguna incepand cu 1857, cand a primit acordul conducerii de la Viena de a ridica o catedrală pentru românii ortodocşi transilvăneni.
Biserica Evanghelica, 176 de trepte
Primaria Sibiu
Setea de cultura fiind potolita trebuia sa trecem si la cealalta sete… de concert. Sirenia, Dark Tranquility, Serj Tankien – se deruleaza frumos in fata ochilor nostri mangaindu-ne mai mult sau mai putin timpanele. Am fost asa dezamagita de sonorizare la concertul lui Serj incat am plecat inainte de final.
Sirenia
Dark Tranquility, Artmania
Serj Tankian
Repede repede mergem spre hostel sa apucam sa facem un dus inainte sa se intoarca puhoiul de roacheri. E cald rau si noi obositi. Sarim fara tragere de inima sinele de cale ferata, parca jucam sfoara in copilarie. La sfarsit nu mai nimerim drumul si sfarsim in niste boscheti putitori. Scapam repede de acolo si ajungem la domiciliu. Bine gandita a fost faza, ia sa-mi transmit sincerele felicitari. Dupa dus m-am bagat direct la somn, sa-ncerc salteaua matrimoniala. Geana se aseza pe geana incet si sigur cand au inceput sa ne vina colegii de camera. Foarte silentiosi au fost si noi foarte obositi, ca am dormit ca florile.
Din cand in cand ma visam plutind pe o barca de cauciuc in mijlocul marii, purtata de curenti in genuni. Ma scuturam brusc incercand sa scap de cosmar. Cu mine se scutura si patul si Andi. Oftam si adormeam la loc pana la urmatoarea genune. Banui ca visele se sincronizau cu migrarea colegilor prin camera, dansii ne-avand cel mai drept mers la acel moment tarziu in noapte. M-am mai trezit pe la 5-6 dimineata ca nu de alta dar juma’ din colegi doreau sa prinda trenul spre Cluj. Singurul cu vointa la ora aia matinala din pacate era doar telefonul, coleric si repetitiv. Snooze, snooze… de ce-ai fost inventat?
Dimineata soseste prea repede. Doresc o cafea si-atat. Din fericire hostelul asigura de toate. Ma plimb prin bucatarie ca la mine acasa. Ibricul, unde o fi ibricul? Vreau cafea sau ness? Da’ zaharul? Cu lapte sau fara lapte? De toate avem. Da’ cana? Din aia nu gasesc. In ultima instanta si din lipsa de rabdare gasesc un pahar frumos in care-mi torn cafeaua si care se crapa delicat lasand sa mi se scurga drogul pe gresie. Deeeee ceeee? Why meeeee? Nu-i bai, mai fac una. Abia mi-am intrat in mana.
Luam micul dejun afara, pe terasa. Dulceata de capsuni cu unt, intinse pe paine proaspata. Cafeaua mea abureste si ma trezeste. Fain la hostelul asta. Da’ nu mai stam ca ne sta norocul. Hai la Cluj, hai la Iron Maiden!
La Revedere Sibiu!