Minivacanţa de 1 mai ediţia 2014, o minunată, binemeritată şi prea scurtă sărbătoare a oamenilor muncii, am petrecut-o la vecinii bulgari. Veliko Tarnovo a fost câştigătorul în urma aplicării sistemului electoral majoritar graţie proximităţii şi pentru că era altceva decât Valea Prahovei sau Durău unde aveam obiceiul să mergem cu ocazia mai multor zile libere fie vară, primăvară sau iarnă. Toamna n-am ajuns la Durău, poate ar trebui să reparăm greşeala acum că mi-am dat seama. Doar zic.
După aproape un an de la excursie, când m-am aşezat în faţa paginii albe cu Veliko în minte, eram hotărâtă să scriu povestea într-o singură postare. Am scris titlul şi începutul apoi am abandonat, inspiraţia mă izbise pe alt subiect. Cu mintea de acum oricum le-am modificat, şi titlul şi începutul. După doi ani şi jumătate, reluând pozele şi amintirile am decis că ar fi păcat să trec prea repede peste amănunte. Iată planul de bătaie:
- Episodul 1 – Veliko Tarnovo, vestigii şi graffiti
- Episodul 2 – Bulgaria, frumuseţile naturii. Cascadele de la Krushuna, Peştera Devetashka şi craterele din şosele
- Episodul 3 – Bulgaria cea făcută de mâna omului: Monumentul Buzludzha, ruinele de la Nicopolis, Arbanassi, Etara şi Bojentsi (regiunea Gabrovo)
Ne-am cazat pentru 3 nopţi la un hotel de care mă leagă amintiri cu miros de mucegai. Probabil la bulgari se poartă astfel de odorizant. Din fericire am stat prea puţin în incintă şi acest aspect nu ne-a stricat minivacanţa. Nici mic dejunul cu parizer bulgăresc nu a fost extraordinar dar până la urmă fiind comestibil şi deja plătit nu am avut încotro şi l-am mâncat. Ouăle fierte au fost chiar bune, nu ştiu cum le găteau, în fiecare dimineaţă băgam câte două.
Monumentul Asenilor (construit în memoria ţarilor bulgari Asen, Petar, Kaloyan şi Ivan Asen al doilea, în vremurile cărora Bulgaria a atins cea mai mare prosperitate şi putere) şi Clădirea Galeriei de Artă “Boris Denev” din parcul Asenevţi.
Statuia lui Todor Lefterov ne-a dat mari bătăi de cap într-o noapte. Numele ne-a intrigat. Cine-i Lefterov ăsta de are o statuie şi un pistol? Am căutat pe google fără mare succes. Am aflat doar că a fost profesor, unul dintre primii bulgari cunoscuți a fi finalizat studiile în Marea Britanie, mai exact în Manchester. De ce era şi pistolar n-am aflat şi nici nu am mai insistat că se făcuse târziu şi ne picau ochii-n gură.
După cum spuneam, o mare parte din sejur am fost plecaţi din Veliko. Totuşi am stat şi pe acolo cât de-o bere cum s-ar zice. Ne-am plimbat pe străduţele înguste şi întortocheate, am admirat locuinţele parcă suspendate pe pereţii canionului, casele vechi, magazinele şi artizanatele ce îşi expuneau cu mult dichis marfa şi te îmbiau să cumperi, am mâncat mult şi bine în restaurante cochete cu personal serviabil şi ne-am bucurat privirea cu grafitti. Incredibil de multe desene foarte bine realizate descopereai peste tot: pe pereţii caselor, pe ziduri, pe porţi, pe cutiile electrice. Cele mai reuşite vi le prezint în continuare.
ice ice baby
miau
autoportret în oglindă
Totuşi nu de graffiti află prima dată oricine dă o căutare pe internet cu Veliko Tarnovo în câmpul “te simţi norocos”. Oraşul terasat de pe malurile râului Yantra este una dintre cele mai vechi localităţi bulgăreşti iar punctul său de atracţie este Cetatea Tarevet, o frumoasă şi foarte întinsă fortăreaţă pentru care înţelesesem că e bine să îţi rezervi o zi ca să o vizitezi în voie.
În 2005 când am petrecut un week-end în Veliko pentru cetate nu mi-am făcut nici timp nici chef. Era musai să o văd în 2014, aşa plecasem setată de acasă. La faţa locului, în schimb, lenea m-a cuprins în asemenea hal încât am vizitat-o în ultima zi, câteva ore, pe picior de plecare şi nici nu m-a impresionat. Nu zic că nu e frumoasă dar pe mine m-a lăsat rece poate şi pentru că era foarte cald. Cu disconfortul termic ridicat pe nişte culmi cât Everestul numai să admiri ruine bulgăreşti nu-ţi arde. Sau poate pentru că în zilele de dinainte văzusem Buzludzha şi Bojentsi, atracţii bulgăreşti care chiar mi se aşezaseră la inimioară. Dacă merită să fie vizitată? Da, merită dacă tot eşti acolo. În plus mi-a plăcut cum se vede noaptea, frumos luminată şi cocoţată în vârful dealului.
Cetatea Trapezitsa, situată pe partea cealaltă a râului Yantra
Mac şifonat
