Tocmai ce am (re)văzut un filmuleţ. Lunguţ. Nu suficient cât să plictisească dar suficient cât să dea de gândit. Iar la sfârşitul lui am concluzionat.
Carpaţii noştri merită nu numai muzica lui Enescu! De fapt, dacă stau să mă gândesc, nu merită nimic. Lor li se datorează totul. Sunt cei mai frumoşi munţi din Univers pentru că nu s-au descoperit alţii mai dihai ca ei şi bineînţeles pentru că sunt ai mei. Şi ai noştri.
Pentru că au o primăvară, o vară, o toamnă şi o iarnă. Pentru că sunt verde crud şi mugur de brad iar sufletul mi-l simt mugur de fluier când le bat potecile. Pentru că atunci când sfârâie vara îmi dau răcoare şi umbră şi izvoare reci cu apă gustoasă (apa nu ar trebui să aibă gust, se ştie, dar o degustare la izvor în Cheile Latoriţei schimbă opinii – apă vie, parol). Pentru că toamna pastelurile oricărui pictor sunt preş de pus la uşă comparativ cu codrii Coziei, de exemplu. Pentru că iarna… pentru că iarna când mă scutur de zăpadă nu ştiu cât, dar simt că, sunt cea mai frumoasă. Ochii-s verzi, zăpada-i albă şi se face cald în casă, vorba cântecului.
Pentru că Ei sunt în sufletul meu şi pentru că (parafrazând) nu sunt ai mei, nici ai voştri, ci ai urmașilor noștri, ci ai urmașilor urmașilor noştri, în veacul vecilor!
De aceea noi cei care suntem în cunoştinţă de cauză şi am avea un cuvânt de spus trebuie să le lăudăm frumuseţea celor care nu ştiu sau nu vor şti că au un motiv de mândrie la ei în ţară. Să promovăm mişcarea la înălţimi, frumosul, respectul şi dragostea de natură. Să punem accentul pe importanţa unei anumite conduite pe munte şi nu numai. Să le îngrijim potecile şi să le facem cunoscute. Trebuie multe, n-am eu cuvintele la mine să le zic pe toate.
În încheiere vă las cu muzica lui Enescu şi cu faptele unor oameni ce cred în Carpaţi: http://www.youtube.com/watch?v=FpqS5B8GtkQ&feature=youtu.be
Flori pentru ziua mea şi bandă roşie pentru restul vieţii!
Superb. Munte si cantec si multa muzica interioara. Cel putin…
Saru-mana 🙂