De fiecare dată când zăream Cetatea Poenari ce păzea intrarea în Transfăgăraşan cocoţată pe un colţ de stâncă visam la ziua în care voi ajunge şi eu sus acolo. Şi am tot visat până de 1 mai 2017. La capătul a 1480 de trepte i-am trecut transpirată (de la umiditate că nu e cine ştie ce efort) dar victorioasă pragul.
Prea multe despre cetate nu voi spune, se găsesc informaţii cu duiumul pentru curioşi. Las doar un extras de pe wikipedia: “ Inițial, pe vremea lui Negru Vodă, a fost construit un singur turn și apoi construcția a fost dezvoltată în scop de refugiu său punct de observație de către Vlad Țepeș, adăugîndu-i-se turnuri, ziduri și dependințe. Cetatea Poenari a fost reședința secundară a lui Vlad Țepeș, fiind construită ca post de fortăreață contra otomanilor.”
Bună dimineaţa de 1 mai muncitoresc!
La capătul a 1480 de trepte găsești Cetatea Poenari
Aburul ridicat după ploaie făcea să te simţi ca în pădurea misterioasă
Transfăgăraşanul şi Cheile Argeşului văzute de la Cetatea Poenari
Wow ce vreme buna pentru fotografii prin ceata ai prins! Imi place mult cum arata, insa nu stiu daca as face fata celor 1400+ trepte :)))
Sa stii ca prima parte e mai greuta, sunt destul de abrupte la inceput. Apoi e lejer. Plus ca daca te opresti la poze nici nu iti dai seama cand trece timpul si ajungi sus.
Eu chiar am avut noroc de vremea cetoasa, nu ma mai opream din pozat.