Atât de dimineaţă încât e inuman să te trezeşti. Şi totuşi cinci zile din şapte ea o face promiţându-şi că mâine va fi ultima zi în care i se mai întâmplă. Până a doua zi când îşi reia promisiunea. Zilele curg la fel, nimic nu le strică monotonia. Nici măcar ieşirile dese la munte pentru care este invidiată de multă lume. Nici măcar, nici măcar, nici măcar…
Fata intră într-o stare asemănătoare cu robotizarea. Speră să devină imună la tot şi la toate. Încearcă să scrie, unul din puţinele lucruri care îi mai face plăcere. Nici măcar atât nu îi mai iese. Nici măcar, nici măcar, nici măcar…
Ea este de părere că totul se întâmplă atunci când trebuie să se întâmple, nici mai devreme nici mai târziu.
Atunci cand am avut situatii similare ma gandeam la discipolii care vroiau sa ajunga Mari maestri in arte martiale si erau pusi de Sensei sa care apa cu galeata zile in sir cu scopul de a le intari vointa si perseverenta.
In cazul meu, la un anumit interval de timp dupa ce am inteles acest lucru totul mi s-a parut mai usor.
atunci… pregatiti cateva cisterne pentru domnisoara