De-a lungul existenţei am cunoscut mulţi oameni. Unii au rămas în peisaj mai mult alţii mai puţin. Sau poate eu am rămas mai mult sau mai puţin în peisajul lor. Funcţie de circumstanţe sau de alegeri. Mi-i aduc aminte. Bineînţeles, pe unii mai mult pe alţii mai puţin. În schimb vorbele lor câteodată au reuşit să mă marcheze şi să le închid într-un colţişor de memorie în care mai scotocesc din când în când.
Zilele abia trecute iar am scotocit în cufărul cu amintiri. De fapt, ca să fiu mai precisă decât marmota, am adăugat la colecţie câteva. Aş trage linie dar simt că mai am sau mai sunt câteva de spus. Să vedem dacă sunt doar cuvinte.
Fără treabă cu începutul, sau poate undeva în subconştient e ceva legătură fragilă ca pânza de păianjen, câteva poze de asta vară, de la finalul unui week-end minunat. Continuare de aici – apasă-l apasă-l
Transfăgărăşan
Cota 2000
Moara Dracilor
Lacurile Capra şi Căpriţa
Cover photo
Muşeţeica
Monumentul Alpiniştilor
şi alte monumente
Traseul: Cabana Cota 2000 – Moara Dracilor – Lacul Capra – Valea Caprei – Cabana Cota 2000
Timpul va arata ce astazi oamenii si faptele sunt.
Am momente cand ador maturitatea si adevarul privind trecutul indepartat… macar atata satisfactie sa fie 🙂
Da, ca intotdeauna timpul ni le arata pe toate. Si bune si rele. Pacat ca nu il putem manipula cumva 🙂