Depozitul pe termen lung

Fac ce fac câteodată şi scot bani de pe card de care nu am nevoie decât parţial când plec teleleu pe poteci că (încă) nu s-au inventat mall-urile prin căldarea Malaiestiului. Fapt pentru care mai las din ei într-una din cărţile pe care le găsesc bloc aşezate una peste alta pe masă că nu mai au loc în bibliotecă. Nu vreau să îmi sugerez gradul de cultură, chiar sunt oarecum dezamăgită de ritmul în care evoluez de când sunt bombonieră în Candy Crush. Trebuie să iau măsuri până nu dau în diabet şi în dependenţă.

Revenind la banii mei depozitaţi pe termen scurt între filele unei cărţi şi fără speranţă de dobândă vreau să vă povestesc cum la câteva zile de la începerea depozitului am fost nevoită să fac câteva mutări prin propriul domiciliu, mutări ce au presupus inclusiv depozitarea cărţilor seif în alte locuri din cameră. Din păcate a doua zi de dimineaţă ia banii de unde nu-s pentru că, normal, am uitat care era cartea în care i-am băgat. Şi uite aşa timp de câteva ore răsfoiesc, mai citesc, iar mai răsfoiesc.

PS: i-am găsit cam după o lună în “Munţii Făgăraşului”, carte scrisă de Andrei Beleaua, pe care bineînţeles că am cărat-o la munte după mine cu comoara în ea… noroc că nu se percepe comision pentru retragerea numerar înainte de scadenţă.