Oamenii fericiti au memorie scurta si multe amintiri – Martin Page

Oamenii când sunt fericiţi sunt mai buni. Aşa mi se pare mie. Sunt mai îngăduitori cu ceilalţi, plini de optimism, trec mai repede peste chestiile urâte. Pur şi simplu văd viaţa în roz. De exemplu, eu radiez şi încerc să îi molipsesc pe cei din jur cu starea mea… mi s-a spus că sunt luminoasă…

“Fericire, fericiri, s.f. Stare de mulţumire sufletească intensă şi deplină.” Sună bine nu? Dar ce te poate face fericit?

La o astfel de întrebare primul răspuns mi se pare întotdeauna cel mai bun. Interesant e faptul că răspunsul nu va fi acelaşi dacă pui întrebarea la o anumită distanţă în timp. Fericirea, de fapt starea aceea de mulţumire, variază funcţie de întâmplările din viaţa ta.

Câteodată o schimbare de job, o promovare, un salariu mai mare te pot ridica pe culmi, te pot face să adormi surâzând gândindu-te la realizările tale. Altădată faptul că ai tăi sunt bine, că se gândesc la tine şi că îi ai pentru tine; că ai un iubit nou; că l-ai părăsit pe cel vechi deşi nu pare cea mai “fericită” decizie la momentul ăla; o ceaşcă de cafea dimineaţa devreme; o ciocolată la momentul potrivit; o tură pe munte la care ai visat de ceva vreme; faptul că îi vezi pe alţii fericiţi; prima ninsoare din an, mult aşteptată; un ceai fierbinte; o pereche de şosete uscate; prietenii; apa rece de izvor; un film cu starul tău preferat (doar dacă-l joacă pe wolverine, bineînţeles; uite-aşa am redus drastic şansele fericirii mele); o melodie bună; o voce caldă ce te gâdilă pe la urechi; o carte pe care nu mai vrei să o termini deşi ai citit-o de cel puţin 5-6 ori; un concert; un vis frumos; faptul că uiţi cum te cheamă; Jimmy; că îţi vine să ţipi şi faci asta chiar dacă nu trebuie; că ai căzut într-o baltă şi te-ai oprit să râzi câteva minute (mi s-a întâmplat în seara asta, în singura baltă din cartier); relaxarea după ce ai recunoscut că ai făcut ceva ce nu trebuia; relaxarea după ce ai recunoscut ceva ce nu vroiai să recunoşti; că ai găsit un lucru pe care îl cauţi de mult timp şi care era acolo unde l-ai lăsat când erai nefericit şi nu însemna nimic pentru tine; o declaraţie de iubire de la motanul tău… sau de la câinele tău cel negru în ceru’ gurii; să îţi depăşeşti limitele deşi poate nu vroiai să atingi topul pe peretele ăla neprietenos (asta e cu dedicaţie pentru prietena deosebită); răsărit cu Bolero-ul lui Ravel; o melodie ascultată în vârf de munte în timp ce te uiţi la stele şi visezi la infinit; zâmbetul pe care îl aşteptai de multă vreme de la cineva; faptul că îi faci pe alţii să zâmbească; lucrurile simple ne fac fericiţi… deşi nici o sclipire de geniu nu m-ar deranja să am.

Semnat: Andreea cea fericită că nu a găsit răspunsul la întrebare, cel puţin nu în seara asta… în seara asta sunt prea multe ca să mă pot opri la unul.

Noapte bună!