Dimineaţa a fost fantastică. M-am trezit greu, cu capul cât o baniţă. Mi-am ars degetele de la mâna dreaptă cu mânerul ibricului de cafea şi limba cu conţinutul. Am căzut în fund graţios încercând să trag ghetele dar m-au tras ele pe mine. Apoi m-am împiedicat pe scări dar mi-am remediat poziţia rapid, ca o balerină. Microbuzul companiei sigur nu îl prindeam. În ciuda începutului prost am găsit un taxi (de obicei nu sunt sau dacă aud destinaţia comuna Pantelimon refuză). Taximetristul era un domn foarte mucalit şi gurmand. La radio se difuza reclama unui market cu ofertă la struguri ecologici.
Ce ecologici doamnă, ce ecologici? Că tot stropiţi sunt. Ecologici sunt ăia crescuţi de mine, că am casă la Bolintin. Să îi văd eu cum se fac. Uite şi puii, ăştia din comerţ. Acu mănânci peste două ore ţi-e foame. Am eu nişte găini, păi când mănânci carne din aia, e puţin mai aţoasă ce-i drept, dar simţi că mănânci. Am cumpărat unele acu, au picioarele ca puii de struţ şi sunt înalte. La 4-5 kile ajung, de carne. Când ajung acasă şi mă văd vin toate la mine ţop ţop. Ştiu că le dau mâncare. Sunt aşa drăguţe. Ţop ţop. Chiar aseară a tăiat nevastă-mea una, a făcut o ciorbiţă şi a lăsat să fac eu când ajung acasă un gratarel sau un ceaunel, că mie astea îmi plac. Şi să le fac şi să le mănânc. Am făcut ceaunel că era cam frig de grătar. Şi o mămăliguţă şi mujdei. Dar ştiţi cum îmi place mie mujdeiul? Cu puţin ulei şi pun şi un ardei iute că mănânc mai picant aşa. Acu că se apropie iarna trebuie să mai tăiem din ele, şi găini şi raţe, că nu-s aşa productive. E frig şi nu le mai arde de ouă. Mănâncă şi mult. Să mai rămânem cu vreo 20 de găini, 20 de raţe până în primăvară. Ştiţi cum e oul de raţă? E buuun, mai bun decât ăla de găină. Dacă îl fierbi moale şi mănânci cu mămăliguţă fierbinte mamă mamă…
Şi mie îmi era foame….
Puicuţe fierbinţi… şi nestresate