Distrigaz, vinu’ fiert si Vocea Romaniei

Vineri seara tensiune mare. Vocea Romaniei! Haaai Cristian, hai Stefan. Hai si o cana de vin fiert ca merge. Caldurica in bucatarie. Vaporii de alcool imbatatori de-a dreptu. Nu mai era nevoie sa consumi vinutul ca sa simti fioru.

Veseli nevoie mare turnam in cani licoarea rosie aburinda. Cand, un tiuit dureros si daunator timpanului ne scoate din beatitudine. Scarita, ciocanelu si trompa lu’ Eustache erau in delir. Dupa orgasmul de la Vocea Romaniei dadusera in Agonie fara Extaz. 

Ce sa fie, ce sa fie??? Credeam ca a luat-o razna marele alb – The Fridge. Ma si gandeam. Valieu, chiar asa inainte de sarbatori. Ma lasa la greu. Unde mai tin eu raciturelele si sarmalutele???? Merge si pe balcon da’ totusi, ingheata. Rememorez vremurile de camin cand nu aveam frigider, sau daca il aveam nu facea fata distractiei asa ca tineam mancarea pe pervaz. La orice ora puteam servi pe oricine dorea cu sarmalute-n foi de varza format sloi.

Din fericire the Great White Wizard The Fridge era functional si bine dispus. Uau, ce usurare. Atunci, de unde vine sunetul smirghel? Gata, am detectat.

Sus sus sus deasupra lui The Fridge e un aparat care emite pe tignale acute. In plus e posesor de beculet care se inroseste infiorator cu fiecare secunda ce trece. La un moment dat se opreste. Il numesc aparatu fantoma, ca nu stiam de existenta lui pana la violul fonic pe care l-am suferit.

Imi aduc aminte de trista poveste a lu’ Cristache suferindul. Il marca faptul ca nu poate sa isi faca tuica fiarta fara sa ajunga la haos sonor in bucatarie. Fac conexiunea. Aparatul fantoma detecteaza vaporii de alcoale, zice in sinea lui ca emanam gaze si ne avertizeaza. Iute iute, deschidem geamu si dam drumu la hota. Canci, nu l-am pacalit. Tiuie din nou. Mai am putin si imi sangereaza urechile. Cu greu s-a oprit.

Intre timp auzim din camera: Iata plicul, iata concurentii, iata antrenorul – hopa clasamentul. Hai Cristiaaaaaan. Uraaa, e in finala. Hai si cu Fanel – Hai acasa, hai cu mine – manca-l-ar mama. Nici nu ma asteptam la altceva din partea lui, primul in preferintele publicului zambaretul cu ochii mici. Uit de tiuitor, uit de toate. Trece ceva vreme pana revin in bucatarie. Brenciu plange. Nici eu nu mai am mult dar sunt barbata.

Hai in cinstea finalistilor sa mai servim o canuta de vin fiert. Umplem ibricul si asteptam marea vaporizare. Gazele sunt oprite. Fir-ar mama lor sa fie, astia au oprit gazele si nici macar nu au anuntat. Mda. Hai sa mai incercam. Ciudat totusi, mare coincidenta. Tiuie ala si hopa nu mai avem nimic pe conducta. Imi aduc aminte de Putin, de gazele rusesti, tot tacamu. Aiurea. Nu e frig afara, n-a inghetat conducta. De unde naiba pot sa le dau drumu.

Ma catar pe scarita, caut un buton ceva la aparatu fantoma. Nimic. Scanez aragazul mai rau decat Data inamicii lu’ Enterprise. Nimic. Totusi, prea mare coincidenta. Ies pe hol la contor. Vad acolo mare cat cepele din ochii mei scris: “In caz de urgenta (pierderi gaz, incendii, explozii, lipsa gaz accidentala) apelati unul din numerele de mai jos, disponibile non-stop. 021 9281 sau 080087778.”
Era aproape unu dimineata. Ma gandesc – pare lipsa gaz accidentala. Sa sun, sa nu sun? Pana la urma sun. Scrie acolo ca pot sa apelez non-stop. Ia sa vad. Nu ma asteptam sa raspunda cineva.

O voce barbateasca ma intreaba ce doresc. Ma intreb si eu acelasi lucru. Oare ce imi doresc? Sigur inca o cana de vin fiert. Totusi nu pot sa ii spun asta chiar pe fata asa ca depasesc momentul. Incerc sa ii explic timid povestea, sperand sa treaca cat mai neobservati vaporii de alcool. Nu reusesc. Imi zice ca probabil de la ei se trage lipsa accidentala de gaz.. Si eu banuiam la fel asa ca zic…
– Deci nu e nici o problema, nu sarim in aer… spuneti-mi de unde dau drumu la gaze???
– Pai, stiti. Nu puteti dumneavoastra. Trebuie sa vina echipa de interventie.
– La ora asta? Lasati baietii sa stea linistiti. Sigur e de la vinu fiert, nu au de ce sa vina la ora asta. E aproape unu jumatate dimineata. Pot sa vina si maine fara problema.
– Nu domnisoara! Ati sesizat, venim! In jumatate de ora suntem la dumneavoastra. 

Imi picau ochii in gura de somn in asteptarea echipei de interventie. Suna interfonul. Apare un domn impunator cu ditamai detectoru in mana. Ii explic situatia, mai aveam putin si juram ca nu mai beau vin fiert in viata mea si in curand ma inscriu in liga anti-alcool. Este bland si iertator. Constata ca suntem nevinovati. Ne da invoirea la gaze, cu observatia ca trebuie ceva regulator de presiune la aragaz ca sa nu il omor de tanar. Ii promit ca fac orice ca sa mearga treaba bine.
– Da’ un vin fiert pot sa mai fac?
– Cum sa nu domnisoara, puteti puteti. Numai sa fie bine aerisita incaperea, sa pacaliti detectorul.

Urmatoarea cana de licoare am asteptat-o cu geamurile larg deschise atat la bucatarie cat si la camera. Hota era la turatie maxima. Pe cap domnea o ditamai caciula, eram infofolita bine si ma simteam si mai bine. Parca eram la patinoar la Moghioros. Nu de alta dar nu vreau sa deranjez inca o data baietii de la Distrigaz. Or fi ei super prompti dar sa nu abuzam.

2 thoughts on “Distrigaz, vinu’ fiert si Vocea Romaniei

Leave a Reply

Your email address will not be published.