E cumplit… cum evoluam… sau involuam… habar n-am… dar impactul este sigur…
Azi (ieri de acum), in acea minunata zi de joi daruita noua de cine o fi acolo sus (chiar, de ce nu s-a facut joia asa mai ca o vineri ca poate ar fi sambata mai devreme… whateeeeeever asta-i alta problema de dezbatut) m-am hotarat dupa o luna doua de:
– incercari de a-l cauta
– incarca bateriile
– alege melodiile (ca nah … intr-un giga cati godsmeci, metilici, roxeti, gratii de trei zile ar putea incapea)
– incarca muzica (care culmea daca nu e i-tunes esti degeaba bah, degeaba… asta m-am prins dupa vreo 2 zile de perseverente)
– hotarat sa nu uit sa iau scula azi la mine (asta a durat cam vreo saptamana asa…uitatu 🙂 )
Asaaa, ce m-am hotarat… sa iau iPod-ul.
Ies din casa si stangaci incerc sa pun castile acelea care nu degeaba au ele un R sau un L pe ele (sigur exista un dumnezeu al castilor de iPod care da indicatii unor inevoluati ca mine pentru a nu le maltrata bagandu-le in gaura care nu trebuie).
Reusesc faza cu castile ca politistu roman nu cu inteligenta ci cu forta (may the force be with you zuzel, everyday daca se poate) iPod-ul fiind pus in buzunarul interior al gecii, inchid geaca, aranjez gulerul ca atunci cand miscam capu nu prea statea casca cum trebuie si dau sa plec… ups… uitasem sa dau On… asa ca iar deschide geaca, da On, inchide geaca, iese casca, baga casca, aranjeaza guleru… si la drum….
Experienta interesanta pe drumul spre metrou… noroc ca e drumu drept asa si ca nimeresc metroul si dupa miros (e o gogoserie langa)… calc in gropi, nu prea ma uit la masini, trec pe langa intrarea la metrou si ma trezesc ca urlu in loc sa vorbesc normal … DA REBUSU PE MARTIE A APARUUUUT?????….eh era o melodie mai hardcore asa, urlau riff-urile in urechea mea ca trenu-n gara…
Reusesc sa intru in garnitura de metrou pe directia care trebuia… si aici gata….se termina totu… la un moment dat am vazut eu asa niste ochi mirati uitandu-se la mine si mi-am dat seama ce faceam…. ma balanganeam artistic si lalaiam si mai artistic Roxette.. si fusesere vreo 2 melodii (ca uitasem sa pun scula pe shuffle)… instant mi-am scos castile din urechi si m-am mutat un vagon mai incolo.
Mi-am zis ca de acum o sa ascult muzica la iPod doar pe strada… ca daca incep sa ma balangan o sa zic la fel ca in bancu ala… chelner aveti picioare de rata, nu domnule asa merg eu mai leganat …
Eu am devenit aproape dependenta de a asculta muzica pe drumul dinspre si inspre casa, indiferent daca folosesc picioarele sau tramvaiul.
Eu mai iau din cand in pauze, ca imi e lene sa schimb muzica din iPod. Abia la un an si ceva dau refresh 🙂 cand ma satur rau sa aud aceleasi melodii in fiecare saptamana.
eu daca uitam “galagia” acasa drumul dus-intors spre si de la birou era un calvar!
la faza cu melodiile, nici eu nu stau bine, e mare deranj pana bagi muzica in ipod!
in rest…dependenta! si e de nadejde cand imi mai vine sa alerg, am realizat ca fara muzica-n urechi nu dau randament la alergat :d