De aproape doua saptamani tot planuiam o tura in Cozia pentru wk-ul 6-7 noiembrie 2010. Din nefericire cu doua zile inaintea plecarii se imbolnaveste unul din participanti. Uite asa din patru ramanem doi si cum in doi mersu pe munte se face cu strangeri din partea mea din cauza de frica de urs… avem in fata planurile unui frumos wk-end petrecut la bloc intre betoane.
Plecam pe la 7 din Ploiesti, ajungem in timpi buni la Leresti si apoi dupa un drum asfaltato-forestier cam plin de gropi ne vedem in fata cabanei Voina.
Dupa ultimele aranjamente de echipament si o cafea incepem in forta tura, asa cum sta bine oricarui muntoman – un urcus pieptis prin padure. Ce poate fi mai frumos la inceput de drum decat serpentine din ce in ce mai stramte, sa simti ochii cum ies din orbite ca la melc. Diferenta de nivel in schimb merita efortul. De la 950 metri am ajuns la altitudinea de 1600 metri, direct intr-o zona cu efecte speciale de defrisari si apoi la stana din Vacarea. In drum spre stana admiram Plaiul lui Patru, Spintecatura Papusii si insasi Papusa care erau vis-a-vis, parca la o aruncatura de bat.
Spintecatura Papusii si Papusa (2391m)
Plaiul lui Patru, Spintecatura Papusii si Vf. Papusa
Craiul de peste gard
Stana din Vacarea, in spate Plaiul lui Patru
Ajunsi la stana luam masa de pranz si apoi incepem cu burtile pline urcusul pe Muntele Vacarea ocolind varful Taratoasa, varful Catunu. Pe masura ce luam altitudine cand ne uitam in urma avem vedere din ce in ce mai buna spre minunatul Crai si eternul Bucegi. Nu ne mai saturam sa ii privim si cu greu ne continuam drumul.
Nu stiu cum e mai bine la munte, atunci cand nu stii traseul. Sa ai urcusuri care sa nu iti ofere mare vizibilitate spre ce urmeaza sau sa ai drumul ca-n palma si totusi sa nu vezi punctul terminus. Cum niciunul nu stiam traseul aproape de sfarsitul zilei mergeam cam din stalp in stalp si din momaie in momaie bombanind de mama focului. Singurul care mai spunea ceva era Andy, cel mai optimist. Inca putin si ajungem. Si inca putin inca putin ajungem la punctul pe care il consideram aproape terminus – Crucea Ateneului (2279m).
urcand pe Muntele Vacarea
Piatra Craiului in zare
urcand Vacarea
Iezerul Mare si Varful Rosu
Culmea Vacarea
de acolo venim noi
Leaota in ultimul plan
Plaiul lui Patru si Papusa
Muntele Catunul si Piciorul Iezerului Mare
Papusa si un Crai
Varful Iezerul Mare, Varful Rosu si Varful Piscanul
mai e mult pana departe????
Pe Varful Taritoasa
Odihna pe Varful Taritoasa
Crucea Ateneului
De sus ne vedem adapostul hotarat pentru noaptea aceea si ne relaxam pe cat ne lasa vantul. Facem cateva poze si incepem sa coboram cei o suta si ceva de metri diferenta de nivel pana la Refugiul Iezer (2165m). Bineinteles ca ne oprim pentru sedinte foto cu lacul pana sa ajungem la refugiu.
Refugiul si Lacul Iezer
Coborare de la Crucea Ateneului la Refugiul Iezer
Seara decurge linistit, eram doar noi patru in refugiu. Mancam, servim cate o bere si niste palinca dar cu masura. Desi mica masura se simtea deja cum creste veselia. Baietii au adunat niste cetini si am incercat sa facem focul, era cam frigut. Nu reusim neaparat sa incalzim atmosfera (mai multa treaba a facut palinca) dar de la cetina tot refugiul miroase a Craciun, si uite asa ne-am serbat plini de veselie minicraciunul din noiembrie. Afara era frig si batea vantul, cetinile trosneau in soba, mai trebuiau niste clopotei si niste cadouri ca sa fie perfecta atmosfera.
Ne bagam la somn destul de devreme pentru mine dar fiind obosita adorm destul de repede. Ma mai trezesc in timpul noptii in schimb deoarece mi se parea ca aud voci si fosnituri pe langa ferestrele refugiului. Oare ne bantuie ceva? Era doar vantul dar tot era ciudat.
Dimineata mancam ceva, facem bagajul si rapid incepem urcusul spre Crucea Ateneului. Destul de frigut de dimineata comparativ cu ziua ce trecuse. Sambata o buna parte din traseu am parcurs-o la maneca scurta desi era inceput de noiembrie.
Refugiul Iezer in lumina diminetii
Refugiul si Lacul Iezer, in departare Batrana, Piatra Craiului si o bucatica din Bucegi
Refugiul Iezer, Batrana si Plaiul lui Patru, Papusa si Piatra Craiului
de la Crucea Ateneului in sus
De la Crucea Ateneului urcam si ocolim pe curba de nivel varful Iezerul Mare. Nu prea ne ardea sa il urcam. Intre Iezerul Mare si Varful Rosu am prins o portiune de traseu care nu era cu fata la soare, iarba era inghetata si cu palcuri de zapada. Puteai lejer sa te tot duci la vale pe partea stanga a cararii daca nu erai atent. Ne-a cam tatait putin partea dorsala dar am trecut.
Satisfactia era maxima. Daca sambata vazusem Bucegii si Craiul acum aveam vedere de ilustrata cu Fagarasul. Central si semet trona insusi tanarul Moldoveanu la inaltimea celor 2544 metri ai sai. Ajungem la varful Rosu, cel mai inalt din masivul Iezer-Papusa (2469m altitudine) ne pozam din toate unghiurile.
E doar rascruce de drumuri acolo: Fagaras, varful Iezerul Mare sau Papusa??? Trebuie doar sa alegi. Alegerea noastra fiind deja facuta, coboram catinel catinel spre Batrana uitandu-ne dreapta stanga la frumusetile ce erau peste tot. Un wk-end cu o asa vizibilitate nu imi aduc aminte sa fi prins vreodata, de aceea pentru mine Iezer Papusa va fi muntele meu de suflet alaturi de Retezat. Daca vrei sa vezi de toate trebuie sa ai noroc de vreme buna in Iezer Papusa, asa cred eu.
spre Iezerul Mare
spre Iezerul Mare
Batrana si Plaiul lui Patru, Papusa si Piatra Craiului
Fagarasul
Fagarasul vazut din Iezer
Fagaras de noiembrie
Varful Rosu
Iezerul Mare si Iezerul Mic
Fagaras vazut din Iezer
Iezerul Mare si Iezerul Mic
Plaiul lui Patru, Papusa, Craiul, Bucegii
Coborare de pe Varful Rosu
Lacurile Boarcasu si traseul de legatura spre Fagaras prin Curmatura Oticului
Lacurile Boarcasu
Varful Rosu si Varful Iezerul Mare
Moldo undeva depaaaarte 🙂
Ajungem la poalele Batranei. Privirile ne sunt neputincioase. Eram cam obositi si nu ne doream neaparat sa mai urcam da’ daca era musai cu placere… pana la urma Andy o ia pe curba de nivel, Raluca si Emil urca asa mai in deriva si eu singura neavand asa multa incredere in curba de nivel decid sa urc si sa urc si tot asa. Aproape ajungeam pe varful Batrana cand decid ca… de ce atata neincredere, nu mai urc nici un centimetru – la vale ostenii mei. Ajung din urma grupul si ne odihnim langa Izvorul din Plai cred, banui ca el era.
Desi leneveala e placuta decidem ca ar fi minunat sa ne continuam drumul. Reversul medaliei se intindea la picioarele noastre, verde, la vale si imens. Lung ca o zi de post Plaiul lui Patru ne astepta.
spre Varful Batrana
urcand batrani Batrana 🙂
o ultima privire spre Moldoveanu
paraul Batrana in vale
Varful Iezerul Mare, Varful Rosu, Varful Piscanul
Pe curba de nivel, Batrana
Lungul Plai a lu’ Patru si Papusa
de acolo venim noi
Istovitoare coborare a mai fost. Soarele ardea direct in moalele capului. Dogoreala aluneca suav pana in bocanci care erau din ce in ce mai grei. Ca la orice iesire la munte in momentele critice am varii pofte (am inteles ca nu sunt singura). Visam la o Cola rece, la o bere si mai rece, poate cativa mici cu mult mustar si o portie mica de cartofi prajiti. Gandul la ele ma mana spre Voina si civilizatie cu viteza maxima.
Excesul de viteza dupa cum zice legislatia nu e bun. Drept dovada dupa ce am ajuns in padure si am coborat ceva printre copaci am pierdut marcajul. L-am regasit dupa 15-20 de minute de cautari, iar intr-un final am ajuns intr-un inceput de rapa deasupra unor case. Banui ca poteca initiala ducea unde acum era curtea lor si au deviat asa putin traseul cat sa ma tarai eu pe fund o portiune bunicica si sa ma agat cu dragoste de toti copacii pe care ii intalneam.
Era aproape seara cand am ajuns obositi la masina ce ne astepta cuminte la cabana Voina. A urmat un drum destul de obositor pana la Ploiesti. Pe fondul oboselii farurile celor din fata deja le vedeam ozn-uri iar pe mine personal serpentinele ma cam ameteau.
Inchei cu promisiunea catre mine de a reveni cat de curand in Iezer Papusa, sa ajung si in masivul Papusa si bineinteles la ispita Gainatul Mare.