Din pacate n-am zis-o eu ci Schiller. Asa imi vine sa ma tot duuuuc, sa ma agat de Crucea Caraimanului batuta de alizee si sa zic: In munti este libertatea! Nu ma mai f…alfaie nimeni la cap decat vantul.
Sa innot prin zapada si asta sa fie singura mea grija. Nu printre dead-line-uri date cateodata doar ca sa fie date. Lasa ca munceste proasta, asa e firea ei. Harnica si cand nu trebuie. Mah, va zic io…. Nasol e sa ai constiinta lucrului bine facut.
Sa ajung la o cabana si sa ma bucur de o mamaliguta cu smantana nu de cine stie ce sofisticaciune de mancare de la Chinezesc. In loc de apa imbuteliata sa sorb printre sloiurile paraiaselor de munte. Totusi, la bere nu voi renunta.
Sa intalnesc oameni, sa ii salut si sa trec mai departe. Sa nu ma gandesc prea mult la ce trebuie sa le zic si cum interpreteaza vorbele mele. Sa imi fie frica doar de urs si de atat. Prefer frica aceea constanta de animale salbatice decat flatulenta asta imensa de jungla bucuresteana.
Da fratilor, ma repet. In munti e libertatea. Abia astept sa plec. Sau cum spunea cineva drag mie.Viata asta e un cacat imens… daca nu te bucuri de lucrurile simple.
