Un stil cu care greu m-aş obişnui, cel mai probabil niciodată. Nu că am avea noi o viaţă uşuratică doamne fereşte, dar unde sunt ascunse oare micile plăceri (vinovate) ale vieţii?
Istanbul, oraşul ce uneşte două continente. Istanbul, oraşul de la porţile Orientului. Istanbul, oraş pe care în nici un caz nu plănuiam să îl vizitez în vara lui 2014 dar ce să-i faci… Metallica îşi susţinea un concert acolo într-o perioadă propice concediilor aşa că a fost pe stilul… de ce nu?
Primele amintiri sunt copleşite de imensitatea acestei metropole cu o populaţie ce se apropie de 15 milioane de locuitori, cu o întindere pe două continente şi cu linii de metrou ce străbat sute de kilometri în subteran, staţii de metrou ce probabil egalează ca şi întindere centrul unui orăşel de provincie din România. Am comparat Adjudul cu staţia Şişhane, că îmi era uşor. În Adjud am copilărit şi prin Şişhane am alergat cu sufletul la gură pe mai multe etaje, prin tuneluri şi pe scări rulante că întârziam la concert.
Celelalte amintiri cuprind:
- Oamenii care dormeau pe iarbă, la umbra copacilor, cât era ziua de lungă. Iniţial am crezut că sunt turişti obosiţi dar ne-am lămurit repede: turcii în timpul Ramadanului ziua, lihniţi fiind, se odihnesc, dorm pe unde apucă şi la apusul soarelui se pun pe mâncat.
- Seara petrecută în piaţa dintre Moscheea Albastră şi Santa Sofia, cu mulţimea flămândă ce aştepta în jurul casoletelor semnalul de apusul soarelui. La momentul zero au început la unison să mănânce, grupuleţe grupuleţe, sute de suflete organizate pe sexe.
- Că tot pomeneam mai sus de Moscheea Albastră şi Santa Sofia să nu credeţi că le-am scris numele din prima, fără prealabile verificări. Graţie atenţiei şi concentrării minunate de care dau dovadă în sejurul oriental au fost pe rând “Sofia Albastră”, “Moscheea Sofia”, “Santa Moscheea”, “Albastra Sofia” şi alte combinaţii funcţie de cât de ageră sau creativă eram.
- Jdemii de alte moschei, important e ca oriunde îţi arunci ochii în zare să zăreşti cel puţin două trei turle şi o cupolă
- Podul Galata, unde nu ştiu ce m-a încântat mai tare… insistenţa chelnerilor de la terase sau mirosul pregnant de peşte. N.a. nu suport nici mirosul cu atât mai puţin preparatele din peşte fapt pentru care am avut câteva momente în care am făcut foamea sau am ridicat la rang de preparat masterchef nişte cartofi prăjiţi. Cei cu care călătoream nu erau în asentimentul meu culinar, chiar iubeau peştele. Greu, tare greu de înţeles aceşti oameni
- În acelaşi ton, Piaţa de Peşte – nu pot să o uit. Tarabe pline ochi de peştiuc crud, proaspăt disecat, şi printre ele grătare pe care sfârâiau printre aceste vietăţi înotătoare moarte şi legume apetisante
- O croazieră pe Golden Horn combinată cu vizitarea palatului Dolmabahce, unde am învăţat despre baroc şi simetrie dar am sfârşit penibil în faţa unei oglinzi cu întrebarea “Oglinda asta te arată mai slab sau mai gras?”
- Piaţa de mirodenii, încântare pentru ochi şi bineînţeles vedeta instagramului
- Pisicile, multe şi foarte multe. Şi ele, bineînţeles, printre vedetele reţelelor de socializare. Pentru că o poză cu pisici e mai mult decât o poză normală care face cât o mie de cuvinte
- Concertul Metallica, o experienţă de neuitat. Concertul unei formaţii ce a influenţat muzica metal şi generaţii întregi de roacheri. Roacheri care de obicei iubesc berea. Dar nu, nu la turci sau cel puţin nu în public. Şi mai ales nu în plin Ramadan. Concluzie: apa plată cu lămâie nu prea face casă bună cu metalul, că rugineşte
- Marele Bazar, cea mai mare piaţa acoperită din lume, 65 străzi cu peste 4000 de magazine, cafenele şi restaurante. Sau blugi, geci de piele şi aur… de la turci
- Palatul Topkapi, simbolul şi centrul Imperiului Otoman, cu o vedere de senzaţie asupra Strâmtorii Bosfor. Zidurile înalte înconjoară curţi interioare şi clădiri / zone de sine stătătoare şi… ce e cel mai important… undeva acolo, luminată şi la loc de cinste, printre alte nestemate se află sabia lui Ştefan cel Mare aka Fane Babanu în grai moldovinesc. O sabie muncită, zgâriată şi ciobită în tăiş, se vede că Fane a dat cu sete în duşmani. Menţionam mai sus clădiri de sine stătătoare: una dintre ele este Haremul Imperial – punct de atracţie pentru orice turist – un mega cumul de modele de faianţe, cu greu m-am putut hotărî ce design îmi place mai mult. Glumesc, e evident că e mult mai mult de atât dar eu atât îmi aduc aminte la prima mână.
- Basilica Cisterna, imens rezervor subteran şi bineînţeles multe altele. Dar pe acelea o să le detaliez în postări ulterioare, acum m-am grăbit puţin (la 7 luni de la eveniment) pentru că… acest text este înscris în concursul TFB10 – #tenDubai– un eveniment organizat de Foto Union powered by Prestige Tours, cu sprijinul Canon și Calif şi dacă voi câştiga vă daţi seama cu câte amintiri mă voi întoarce şi de acolo?
frumos,bag de seama ca maria sa Fane a fost cam hard core
Daaa. I-a placut viata lu’ Fane si sa dea cu sete in dusmani 🙂