Ziua 1.
Recunosc, nu sunt turistul ideal. Am citit despre atractiile turistice ale Madridului in avion pe drum gratie Inei care se documentase riguros si eu am profitat de documentarea ei. Singurul lucru retinut la acel moment este cel despre gustarile tapas. Retinut deoarece la noi nu pomenesti asa ceva. 

Dupa marea zburataceala am avut un somn greu si fara vise. Dimineata eram agera precum freshu de portocale. Spre durerea somnului meu Luminoasa trebuia sa mearga la serviciu asa ca pe la sapte si putin misuna prin camera. Macar m-a trezit delicat intr-o aroma buna de cafea. Precum gaina in varfu gramezii asa tronam eu in varful patului. Nu eram foarte dornica sa il parasesc. Luminoasa agera fiind din fire isi da seama si ma chestioneaza “delicat”: Zuzu, ia spune ce ai citit tu despre Madrid si ce te-ai hotarat sa vizitezi? Aaaaa, m-a prins pe picior gresit. Dupa zece ani de suportare reciproca se pare ca ma cam cunoaste.

Postata la zidu adevarului recunosc ca nu stiu nimic despre orasul in care ma aflu, dar vreau sa il descopar cu entuziasm. “Tu fata, n-am avut timp nici sa respir. Lasa ca ma descurc eu.”  Iau ghidul ei (nici macar ghid nu aveam) deschid, rasfoiesc, ma uit la niste poze.  Ahaaa aha… pun degetelul pe una si zic:

• Uite aici vreau sa ajung, aici cel mai mult imi doresc. Apoi mai vreau sa merg la cetatea pe care ai vizitat-o tu si ai pus poze pe picassa… si mai vreau sa ajung aici de unde s-a facut poza asta cu manastirea. Clar, nu? (Luminoasa se uita plina de interes in directia patului din varful caruia emiteam pareri, in timp ce-si cauta ceva de imbracat). 
• Aha, deci Parque del Retiro, asa se cheama.
• Da, da arata foarte bine, acolo vreau neaparat sa ajung. Prima fotografie pe care pusesem degetul reprezenta Palatul de Cristal din Parque del Retiro surprins toamna, printre copaci cu frunze ruginii. Emana liniste din toti pixelii. 

Am luat-o la pas pe stradute inguste fotografiind ce mi se parea interesant, cu harta in mana si fara o tinta anume, descoperind lucruri noi.

Dupa o frumoasa rataceala pe stradute ma indrept spre Gran Via. Printre primele descoperite au fost magazinele cu suveniruri spre disperarea mea. Magnetei cu taurasi si dansatoare de flamenco, multi magnetei cu taurasi si dansatoare de flamenco. La finalul a doua ore declar ca am reusit sa achizitionez suveniruri, fiecare cu o destinatie precisa in mintea mea. Din nefericire prea putini au primit cadouasul destinat. Vorba proverbului “Socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ”.

Magazin de suveniruri

M-a impresionat organizarea lor. Ce e pe harta e si pe placutele de pe strazi si stradute. Sunt foarte actualizati la nivel de infrastructura – sa vrei sa te ratacesti si nu reusesti.

Cativa copacei cu floricele albe foarte frumos coafati mi-au rasculat instinctele de fotografa. Pe langa Plaza de Cibeles am intalnit o fantana interesanta, mangaiata de salcii care erau la randul lor mangaiate de vant (de fapt plesnite cu masochism).

In ratacirile mele pe Gran Via si de acolo pe alte stradute ajung fix in fata intrarii muzeului Prado. Ma simt provocata in noua mea indeletnicire de turista. Decid ca ar fi indicat sa intru sa vad regulamentar un muzeu si nu oarece muzeu. Unul dintre cele mai mari.  Avantul pionieresc e curmat miseleste. La o aruncatura de ochi spre stanga (cred) vad un indicator spre gradina raiului – Parque del Retiro adicatelea.

Madrid Vision

Adios turism regulamentar si scortos, cu apa in posetuta. Ma duc la relaxare in parculet. Nu am regretat alegerea facuta. Este un parc imens de verde si de frumos. Abia intrasem in zona verde si suna telefonul. Era curios fratele meu ce fac. I-am satisfacut usor curiozitatea.
– Uite, fotografiez boscheti!
– Ce?
– Boscheti si bolovani sculptati – da’ sunt frumosi. N-am crezut ca o sa ajunga sa imi placa acest lucru.

Boscheti in Parque del Retiro

Parque Del Retiro s-a dovedit a fi parcul pe care mi-am dorit dintotdeauna sa il vad dar nu am stiut. Te plimbi si nu te plictisesti. Un amalgam de nou si vechi binevenit pentru ochiul meu.

Vrei sa iti afli viitorul? Pentru 10 Euro suna bine in rromulana, fara brobleme. Vrei sa te hidratezi? Gasesti in cateva minute o terasa cu cicoritoare. Si o inghetata chiar. Apoi dupa colt un palat. Si un podulet. Si lebede negre. La set de promotie cu cele cinci pisici negre de peste drum. O ancora din 1982. Mai tanara cu aproape 100 de ani fata de Palatul de Cristal, vechi de prin 1887. Aleile au nume (le gasesti inclusiv pe harta orasului). La fiecare intersectie se afla cate o fantana mai mult sau mai putin functionala. Numarul lor este depasit de cel al statuilor: ingerasi, calareti, intelepti, sirene – toti impietriti intru delectarea irisului.

Hai sa-ti ghicesc, hai sa-ti ghicesc

Politia calare

Parque del Retiro

Coltu rau pisica neagra 🙂

Palacio Velazquez (detaliu)

Palacio de Cristal, frumusetea din Parque del Retiro

Dupa cateva ore lungi de plimbare desi avusesem pauza de rigoare la o terasa (daaa mama stiu) eram obosita dar constienta ca trebuie sa ma vad cu Luminoasa. Rapid gasesc o alta iesire din oaza verde. Fara sa vreau nimeresc langa un alt obiectiv madrilean – Poarta Alcala. Tzac pac o poza si apoi gata de intalnire.

Puerta de Alcala

La vremea pranzului spre seara am profitat de Menu del Dia. Multe restaurante afiseaza la intrare astfel de anunturi. Pentru 10-11 euro ai un felu unu, un felu doi si un desert sau o bautura, depinde ce iti doresti. Normal ca de obicei aleasa era minunata bebida. Cam trista la 250 ml dar mergea. Cu tristete in glas recunosc ca am fost destul dezamagita la capitolul bere. La fel de dezamagiti erau si chelnerii cand comandam bere de import.

Seara ne-a prins sau mai bine zis ne-a surprins pe amandoua prin Piata Mayor. Fotografiile cu oaresce continut neindicat minorilor au fost la ordinea serii. O alta piateta simpatica pe care am vazut-o a fost cea a Sfintei Ana. Apoi tiptil ne-am indreptat spre casa noastra. Pe drum, asa ca de final de seara, am fost expusa brutal la un mesaj outdoor sub forma de mesh despre o cerveza sin alcohol. Nu m-a marcat prea mult recunosc, somnul mi-a fost dulce si a venit rapid,  adormind in timp ce vorbeam probabil.

Porn – gadilici gadilici

Plaza de Santa Ana

Cerveza sin alcohol