Ajunsa dupa multe trairi in Madrid nu imi doream altceva decat sa stau linistita la o terasa si sa beau o bere. Daaa mama stiu, nu e frumos pentru o domnisoara sa zica ce am zis eu mai sus dar trebuia sa ma remarc si eu cu singurele cuvintele pe care le stiam in spaniola “Una cerveza por favor” gratie unui prieten binevoitor.
Fac cunostinta cu metroul din Madrid. Sufar de-un soc cand fac comparatia intre un abonament la Metrorex si 10 calatorii prin subteranul Madrilean. Scump domne scump, la Bucharest era mai ieftin. Imi e putin greu sa inteleg principiile dupa care functioneaza, era prea simplu ca sa fie adevarat. Ce m-a mirat era infatisarea garniturilor de metrou pe care mi le imaginam mai luxoase. Semanau cu ultima reduta de pe tronsonul spre Anghel Saligny nu cu astea mai luxoase si cu final destination Republica.
Iesim la lumina dupa ceva timp. Luminoasa mai avea ceva treaba asa ca m-a lasat la o terasa de langa serviciul ei. Am asigurat-o ca totul va fi in regula, sa se bazeze pe mine. Partea cu berea am rezolvat-o usor. In plus imi era si foame. Uitandu-ma in meniu mi-am zis ca n-am cum sa dau rateu cu niste paste combinate cu oua si cartofi. Aratau prea bine in poza, mi-au luat ochii. Normal ca nu am citit cum trebuie ingredientele. Pe langa faptul ca aratau bine si pretul se incadra super bine in zona, semet ca si cladirile de birouri de acolo. Era imperativ sa savurez momentul.
Dupa o vreme apare mancarea comandata. La capitolul estetica – ireprosabila. As putea zice si ca mirosea bine dar avea totusi o mireasma ciudatica… Cu vigilenta ametita musc puternic de era sa iau si doi dinti de la furculita. La fel de puternic ma ingalbenesc. Incerc sa elimin cumva fara sa inghit ce inota in cavitatea mea bucala. Nu de alta, dar un singur fel de mancare nu suport de cand ma stiu. Pestele. Si acum primisem mult peste, mult prea mult peste. Ma ingalbenesc si mai tare, inghit jumatate. Jumatate o scuip discret cand nu se uita nimeni. De foame aleg cartofii si oul printre chestiile alea infioratoare. In mintea mea deja nimicisem juma’ din productia iberica de peste.
Ma intreb si nu m-am lamurit nici pana acum cum am crezut ca pot fi paste in poza aia. Fotograful la set cu art-ul si dtp-itsul care a aranjat meniul merita sa fie pedepsit. Cu greu sortez cartofiorii mei delicati de scarbosenii. Inghit cu ghionturi. Chelneru pare oarecum dezamagit de lipsa mea de interes si neaprecierea retetei pe care mi-o servise. Dar nu v-a placut? Lasa-ma domne ca sunteti dubiosi. Si daca vrei sa fiu induratoare inca “Una cerveza por favor” zic eu, oarecum palida in asteptarea izbavirii luminoase care era inca la munca.
Apare Lumi si purcedem spre cazare. Taca taca, taca taca, peste o pasarela, cu un autobuz cu care ne plimbam ceva vreme. Mare e Madridul, tare mare. Dupa ceva vreme de plimbat cu trocariciul ajungem la hostelul unde eram cazate. Central, la 5 minute de Gran Via. Ce puteam sa imi doresc mai mult. In afara de sa aflu ce e Gran Via…
Nu am stat prea mult acolo – era pacat sa nu vizitam ceva. Asa ca sa purcedem. La pas spre Palatul Regal. Cu parere de rau la prima strigare imi aduc aminte un sir de statui si doi caini sfrijiti mirosind un rond de flori rozbombon.
Admiram Palatul Regal apoi parcul si gradina de langa Palatul Regal. Totul era regal. Si foamea mea de lup tot regala era. As fi mancat si un urs. Regal sa fie. Servim o masa normala la un fel de fast food si apoi direct la somn. Nu mai vreau sa vad nici o statuie, nici nimic nimic. Ma asteapta un somn binemeritat, greu si fara vise.
Boschetul porno
