munca e frumoasa ca femeia

evident la varsta a treia.

Scormonitul in ghena plina cu gunoi dimineata la prima ora ar trebui sa devina sarcina de serviciu deoarece iti ridica moralul la inceput de zi de munca. Realizezi ca scuba diving-ul in avalansa de mailuri e o mai buna alternativa la cautarea absolutului la minus cateva grade prin gunoaie mirositoare.

Trash researchu’ asta spontan si nepremeditat s-a intamplat data fiind disparitia asemanatoare cu a magarului in ceata a cartonului primordial intruchipat in forma de stand tejghea, unul dintre proiectele urgente la care lucrez. Cautarea a fost incununata de succes, de aceea consider ca merit o cununa de lauri auriti si o recomandare intemeiata in caz de job-uri casnice cu finalizare in sortarea de deseuri menajere.
Vi-l prezint pe regele display-urilor de carton, tata standurilor, cel salvat din gunoaie si adus pe calea cea dreapta.

Cu ocazia scularii matinale a moralului imi aduc aminte de imnul angajatului model, partea preferata pe vremea cand eram contabila “Si sa ma-ngroape-ntre dosare / Ca pe Eminovici in mare….”. Sase ani de experienta muncitoreasca financiar contabila te marcheaza putin daca nu iti place meseria. Ramai si cu invataminte normal, daca stii sa asimilezi. Ordinea si disciplina trebuie sa fie prietenele tale cele mai bune atunci cand esti Marele Guru al bibliorafturilor.

Nu imi doream sa ajung un Eminovici in mare asa ca am procedat in consecinta. Am inceput sa imi caut locul de munca visat in domeniul publicitar. Intr-o postare mai veche am povestit despre multiplele interviuri de angajare pe care le-am sustinut intru eliberarea de cosmarul financiaro-balanto-activo-pasivo-contabilicesco.
Dupa nenumarate incercari mi-am indeplinit visul. M-am inrolat intr-o agentie de publicitate. Imi aduc aminte si acum interviul cu directorul general. Partea cu “in jumatate de an o sa te dezmeticesti si abia peste un an jumatate doi o sa incepi sa intelegi cu ce se mananca publicitatea” e vie in memorie. Mare dreptate a avut. Au trecut aproape cinci ani de atunci si inca invat. Mereu apare ceva nou, nu am cum sa ma plictisesc. Normal ca am si zile in care mi se mai face lehamite dar din fericire sunt putine.

Catalogul dedicat agentilor de vanzari ai unui jucator important in industria berii romanesti este primul meu proiect, de care sunt legata afectiv. Nu-mi dau lacrimile cand il revad dar am asa framantari ciudate. Scopul minunatiei era comunicarea strategiei companiei pe canale de vanzare vs branduri.

Cum de obicei realizarea oricarei capodopere incepe cu munca de jos timp de doua zile (friguroase) am testat in depozitul clientului capacitatea frigiderelor, cate sticle incap in ele si in latime (pe raft) si in inaltime. Din cand in cand de la frig mai scapam cate o sticla de bere pe jos si cand ne era lumea mai draga ne mai busea un damf de bere impins prin depozit de o pala de vant rebela.
De ce faceam aceste teste? Din acelasi motiv pentru care viata bate filmul. Frumusetea aranjata elegant pe monitor nu reflecta neaparat realitatea. Din mouse poti sa aranjezi sa incapa 6 sticle pe un raft dar in viata reala faci asta doar daca le spargi inainte. Altfel nu intra nici impinse.

Dupa ce ne-am lamurit pe partea fizica s-a trecut la adaptarea layout-ului la realitatea cruda si apoi dtp (desktop publishing). Adica a inceput aranjarea sticlutelor virtuale in frigidere virtuale de catre Cornel, dtp-istul meu preferat, care avea o vorba a lui preferata .. bataia e rupta din dtp. Nu-l contraziceam ca nu prea intelegeam ce e ala dtp dar m-am prins ca e important. Doua trei saptamani am fost colegi de birou, eu mutandu-ma in sufletul lui. Si cum e pacat sa stai pe capul omului degeaba am invatat despre layere, editabile, tifetare, randerizare, rezolutii, stanta, big, film de lac si altele.

Multumesc pe aceasta cale sefei mele, o persoana deosebita si cateodata mai greu de suportat. Daca nu ma trimitea cu capul inainte nu aveam cum sa ma initiez in taina SKU-urilor, strategiei de comunicare pe canale, posm-urilor (point of sales materials), on trade, off trade si muuuulte altele, gen cum sa iti dai seama cand artistul te face din vorbe sau din click-uri.

La finalul proiectului am fost incoronata, pe drept va zic, regina frigiderelor. Si mi se tot promite realizarea unei fotografii eu calare pe un frigider dar nu s-a materializat nimic pana acum…