La facultate ca să mă înscriu am fost de două ori. Pe motiv că prima dată mi-am uitat buletinul şi am reuşit doar o vizită faină în Bucureşti cu tata.
La şcoala de şoferi tot de două ori pentru că prima dată instructorul intrase în concediu fix când mi-am făcut eu curaj. Bine, de două ori am dat şi examenul pentru permis dar în acest caz doar pentru că sunt foarte pricepută la şofat.
Dacă îmi cumpăr o pereche de încălţări noi pe care mi le-am dorit mult e clar că a doua oară nu le mai iau. Pe motiv că se dezlipesc sau le rup sau calc într-un cui. Mereu apare ceva.
Dacă mă duc la stomatolog, de exemplu, cu tot cu programare mai mult ca sigur ori nu e dânsul acolo pentru că au apărut ceva urgenţe ori nu are ce îi trebuie deoarece intervenţia e deosebită ori s-a mutat cabinetul şi trebuie să mă reprogramez.
Dacă mă duc la bancă nu ştiu cum dar peste noapte s-a dat ceva lege care mai îmi cere nişte acte care nu erau precizate. Sau s-a mutat sediul. Uitându-mă în urmă mutatul sediilor se pare că e blestemul vieţii mele. Sau al celor care lucrează acolo atunci când mă hotărăsc să le fac o vizită.
Dacă mă duc să îmi schimb buletinul cu tot ce trebuie cererea printată de pe net e clar că nu e bună şi trebuie să iau tipizată de la ghişeu şi să o completez din nou. Asta după ce am stat la coadă.
Dacă mă înscriu la un curs pe care chiar mi-l doresc tare de tot e clar că ori nu se ţine când trebuie ori cumva mi se întâmplă ceva şi nu o să particip la prima ediţie.
Dacă mă duc la o librărie să îmi cumpăr o carte anume e clar că tocmai atunci s-a epuizat stocul, deşi părea imposibil, aşa că trebuie să revin. Cred că şi la pâine aş putea păţi aşa cu condiţia să îmi fie foarte foame şi locul de achiziţie singurul magazin pe o rază de câţiva kilometri.
Dacă e să plătesc o taxă importantă, caz extrem pe ultima sută de metri sub presiunea băncii, e clar că în acea zi o să pice sistemul său nu o să mai aibă tonner sau hârtie în imprimantă.
Dacă e să mă duc la o instituţie cu program bine stabilit e clar că în acea zi a avut loc o inundaţie, e deratizare sau doamne fereşte a luat foc. Sau pur şi simplu s-a mutat sediul peste noapte, după cum spuneam mai sus. Blestemul.
Dacă e să mă invite un băiat în oraş e clar că o să îşi rupă piciorul sau o să realizeze din timp ce greşeală urma să facă sau… mereu se întâmplă ceva.
Dat fiind cele precizate sunt atât de senină când mi se refuză ceva din prima pentru că mereu există a doua oară, cel puţin în cazul meu.
E bine daca se intampla tot timpul, macar stii o treaba. La mine se sfecleste din prima doar cand e ceva important :(( maruntisurile imi merg bine cat sa cred ca s-a spart ghinionul.
Cauza e la mine fireste, nu exista noroc si ghinion… decat la cei care au parte de ele 😀
Exista “întâmplarea de a fi cine ești” 🙂
Mama ce semeni cu mine !!! Si eu care credeam ca sunt singura…acum sunt multumita ca asa mai arat articolul tau si la altii si poate asa ma cred si ei 😀 😀 :D….ca mereu aud: ”numai tie ti se poate intampla….” 😀 😀
La fel! 🙂 Deşi carnetul de şofer, inexplicabil, l-am luat din prima. Mi-a spus mie cineva, acum multă vreme, că fiind născută într-o zi de 2, tot ceea ce este important în viaţa mea va avea reuşită a doua oară. Până acum, aşa a fost. Aşa că, prima dată este doar pentru ca să urmeze a doua oară. 😀 Oricum, e bine, gândeşte-te că unora nu le iese nici după zeci de încercări. Măcar noi ştim o treabă! :))
Mi-e frica :)). Eu sunt nascuta pe 29 :)))
:))))))))))))……ma gandeam ca numai eu sunt ghinionistul, in viata asta!!!!!
imposibil, suntem o secta dar nu ne dam seama 😛