Doamnelor si domnilor… direct din Berceni va relatez o poveste plina de suspence si incarcatura emotionala maxima… meaooouuuu.
Day 1 (sambata):
Suna telefonu destul de dimineata… era fratelo…
Andrei: vin sa iau hartiile alea de la tine sa le duc la Adjud…
Andreea: da da vino… dar nu-i problema daca nu vii pe la mine ca ajung eu la tine in Titan putin mai tarziu si ne vedem ca sa nu mai bati drumu pana aici
Andrei: nu lasa… ca vin eu ……………….(in gandu meu… vai, ce frate dragut am)
Andrei: dar stii, am si eu o rugaminte, daca poti… ai tu grija de animalutu’ meu cat sunt plecat la Adjud?
Andreea: aaaaa…. animalut? ce animalut? ai vre-un animalut?
Andrei: da da, am un pestisor…
Andreea: uuuun pestisooooor? Aoleu….
Andrei: da da, am un pestisor… iti aduc tot, si mancare, apa tot… ai tu grija de el? Doar trei bobite pe zi pui acolo in apa si gata…
Andreea: Andrei, dar stii ca stau in casa cu doua pisici… or manca ele mancare buna buna aleasa pe spranceana de la pet shop dar nu cred ca refuza un pestisor viu si zglobiu.
Andrei: stiu stiu… dar te descurci tu, nu l-or manca chiar pe el
Andreea: cum il cheama? Macar sa ne imprietenim…
Andrei: Billy
Andreea: pai, ce sa zic… daca iti asumi riscu ca e posibil sa gasesti numa’ coada lu Biliboi…. e bine venit
Zis si facut. Peste putin timp Bilica descinde in resedinta de wk-end… casa de la tara din Berceni mai bine zis. Sa vedem bestia zic eu curioasa nevoie mare… si mi se intinde un borcanel cu o chestie mica si albastra posesoare a una bucata coada maaaaaaaaaaaaare si fluturatoare….
Singur in tot borcanu… mi se face mila …
– Da’ ce face mai Andrei singur toata ziua in ditamai vila…
– Aaa… asta-i mijlocu de transport, stai sa scot apartamentu… si hop apare o imensitate de bol in comparatie cu silueta silfida, demna de invidiat a lu Bilica…pe langa bol mai scoate si doua scoici semn ca bajetu e posesor a una bucata apartament trei camere achizitionat cred ca prin programu Prima Casa 1, ca pare asa… mai prospatura.
– Dar totusi, singur in toata vila… n-are si el un prieten nimic… nu, nu n-are cum ca el e masculu alfa.. si daca vede pe vre-un altu il omoara… el e cel mai frumos, cel mai destept si nu suporta sa imparta cu nimeni… cateodata se uita in bol si isi vede reflexia si se bate cu imaginea lui… bine bine mai Narcis de Berceni care te numesti, care este….
– Aaa, Andreea… am uitat… si asta e paharelu lui, cu care il iei cand speli bolu…
– Se spala?
– Si asta e butoiu cu apa, ca sa stii… apa nu se pune de la robinet, o pui in asta la decantat si o folosesti dupa o zi. Tii minte toate astea???
– Da da, ai incredere in mine… incredere nemasurata.
Ok , l-am vazut pe Bilica noi astia, bipezii… ar fi cazu sa il cunoasca si patrupezii. Macar sa le vad reactia sa stiu la ce sa ma astept. Normal ca Tinca (pisica) nu a putut fi gasita… avea musafiri si in calitatea ei de gazda era pe sub vre-un pat… probabil verifica daca mai e praf. In schimb tanarul si neinfricatul motan Boris a venit sa vada… probleme Bilica???
Asez bolu cu tot cu Bilica pe masa din bucatarie si Boris incepe recunoasterea… mai intai miroase de jos terenu… i se miscau mustatile ca aripile ventilatorului in cea mai mica viteza ce-i drept.
Apoi timid, dar senzual, urca pe scaun si se uita la bol. Billy latifundiaru se plimba dezinvolt prin apartamentu lui si isi mai flutura si coada mandru de ce poseda…. nu te-oi vedea eu mustati la botu lu Boris Bilica…sa vezi ce Barba Albastra varianta felina o sa avem…
Tanarul Boris incearca sa escaladeze masa dar admonestat fiind din vorbe se lasa pagubas (pe jumatate)… de ce pe jumatate? Pentru ca nu pleaca de pe scaun… isi sprijina capu pe masa si urmareste linistit promenada lu Bilica… si o urmareste… si o urmareste.. cred ca nu mai avea mult pana la hipnoza deoarece Biliboi nu prea era inventiv in privinta traseului, dand tura dupa tura in directia acelor de ceasornic. Si capu lu Boris la fel, in sensu acelor de ceasornic.
Ok, trebuie sa plecam…Billy e transportat in camera mea si odata cu noi se strecoara si Boris… nevinovat si neobservat… dar inainte de a inchide usa mai ma uit odata inclusiv sub pat unde ce sa vad… o chestie neagra cu mustati miscatoare… il las in grija lui Alex si Gabi in vederea evacuarii si parasesc incinta….
Revin dupa ceva vreme si doresc totusi sa vad cum se comporta si pisica Tinca ca sa stiu care e inamicu public numaru unu… la care sa fiu mai atenta. Asa ca o aduc in fata bolului. In cateva secunde eram in stare de alerta deoarece acu era in pozitie de atac acu aproape era cu botu-n oala… si destul de incordata… hotarata si incordata…
Restul zilei decurge fara probleme…
Day 2 (duminica):
Dupa ritualul cafelutei hotarasc sa purced la schimbarea asternutului domnului Biluta care dupa nici o zi de la schimbarea apei traia intr-un jeg de nedescris… nu stiu cum un peste poate face atata mizerie. De fapt nici nu vreau sa stiu…
Si cu emotia inceputului… vorba aia, prima data e cel mai greu… incep ritualul… Incerc sa il culeg pe Bilica din bol cu paharu dar ma enervez repede deoarece el e mai iute decat rabdarea mea… Imi dau seama ca daca arunc din apa e mai usor sa prind rechinu…stai sa vezi ca sunt mai inteligenta decat pestele. Arunc apa si cat pe ce sa il scap si pe dansu in chiuveta dar il prind… Apa cam putina in pahar si un Billy cam nefericit si saltaret imi dau emotii. Las ca nu moare de la atata agitatie, mai face si el sport. Si daca nu moare de la lipsa de apa sper sa nu-l droghez cu detergent lichid ca oricat am clatit bolu ala mi se parea ca tot mai aluneca… intr-un final terminam programu de curatenie amandoi, obositi dar fericiti.
Restul zilei decurge fara probleme…
Day 3 (luni):
Deja in tema cu ritualul de curatenie ma trezesc mai devreme cu 15 minute (rezerva de timp pentru a-l pescui pe Bilica din bol). Sunt mult mai linistita deoarece mi-am dat seama ca e rezistent la detergent de vase, probabil a tras cateva liniute de clabuci la viata lui.
Restul zilei decurge fara probleme pana seara … cand Boris insista in a face cunostinta mai de aproape cu musafiru… si urca pe pervaz… asta cu urcatu e un obicei al lui… sa admire lumea de la geam… doar ca de obicei se plictiseste si pleaca… eh, de data asta… de fiecare data cand ma uitam era pe pervaz, daaaaaar din ce in ce mai aproape de locuinta pestisorului… imi dau seama ca nu miroase a bine ci miroase a peste … si il iau de pe pervaz…
Peste un sfert de ora motanul isi reia avanpostul profitand de neatentia mea… cei care l-au vazut stiu ca Boris are o fata senina de Steven Segal… in orice ipostaza aceeasi expresie… as putea zice ca am vazut ceva diferit zilele astea… care duce spre Conan Barbaru…. si il surprind cu capu deasupra bolului si cu labuta ridicata… la tanc …
Dau motanu afara si apoi imi aduc aminte ca martea e ziua de curatenie, cand vine doamna Ani. Si mai imi aduc aminte cum doamna Ani din neatentie l-a inchis pe Boris in camera o zi intreaga si seara era motanu putin stresat cand i s-a dat drumu…
Ma hotarasc sa scriu bilet sa o atentionez….. lipesc biletu de usa camerei sa fiu sigura ca e vazut.
Restul serii decurge fara probleme…
Day 4 (marti):
Acelasi ritual de curatenie… lipesc pe usa biletul pentru doamna Ani si plec la serviciu.
Seara Alex imi zice: Andreea tu ai lasat biletul acela care se vede de departe dar stii ca usa de la camera ai uitat-o deschisa da???… deci Bilica are mai mult de noua vieti decat o pisica… prea a scapat pana acum…
Ce mai pot completa este ca:
– In seara asta am imortalizat momentele cu Boris in incercarea de a atinge absolutul
– Mi-a placut sms-ul lu’ fratello, scurt si la obiect “Traieste?”
– Boris este pe pervaz si asteapta
– Bilica e bine merci si viseaza la un palat, in care sa traiasca el nemuritor si rece 🙂
