Podragu – Moldoveanu, 26-28 iunie 2009

Nu e un raport de tura, sunt doar amintiri. A inceput frumos. Un telefon de la mama… unde te duci tu pe vremea asta.. sa te fulgere, tune, ploua… nu ai urmarit si tu datele meteo… e cod vinetiu sa-nnebunesc… Stai linistita mama, nu e nici o problema…situatia e sub control…

Si a venit ora plecarii, prea repede totusi… din cauza de furtuna m-am trezit cu mult mai devreme.. Afara era un adevarat spectacol de sunet si lumini, tunete, caini speriati si urlatori, alarmele masinilor, un om ratacit, cerul se lumina de la fulgere…cumva am mai atipit printre zgomotele taifunului si se facu ora cand toti copiii cuminti dorm si doar cativa pinguini se trezesc pentru a ajunge unde a intarcat mutu iapa…..
Bineinteles ca nu am plecat la ora stabilita… sortii ne-au fost potrivnici…dar ne resemnasem inainte sa plecam… probabil ne resemnasem dinainte sa ne culcam…. noi cei care stiam situatia, inclusiv protagonista intarziata…

Intr-un sfarsit am ajuns in orasul Victoria si pe drumul forestier atat cat s-a putut parcurge el cu masinile calare pe noroaie. Restul per pedes asa cum sta bine oricarui muntoman ce se respecta.
Vineri, 13 muntomani… zi numai buna de urcat pe munte nu? Si dai si lupta ca la pa’shopt….cand picura, cand era soare…

fagaras-podragu-moldoveanu-01

Cabana Turnuri (1500 m inaltime)

fagaras-podragu-moldoveanu-02

Pana la Turnuri urcusul este prin padure, minunat si solicitant. Curg apele pe mine la propriu si nu de la ploaie. Si nici de la Turnuri incolo n-as putea spune ca este mai bulevard. Poteca mai intalneste si niste palcuri cu zapada pe care le trec mai cu strangeri. Nu imi doresc sa alunec. Hei-rupu final pana la Podragu totusi nu-l simt prea mult din cauza de barfa intre fete, eu si Luminoasa punem tara la cale si nici nu ne dam seama cand ajungem la cabana.

fagaras-podragu-moldoveanu-03

Cabana Podragu (2136m)

Ne aranjam in camera si apoi afara la o poveste doua trei dar nu prea multe. Vrem sa ne trezim dimineata sau cel putin intentionam. Ne asteapta Moldo. Si pana la el panta de inviorare pana in Saua Podragu. Apoi tot pe curba de nivel, bataie de vant si falfaiala de ceata pana la baza Vistei.

fagaras-podragu-moldoveanu-04

fagaras-podragu-moldoveanu-06

Odihna mioritica in Saua Podragu

fagaras-podragu-moldoveanu-07

Caldarea si cabana Podragu

fagaras-podragu-moldoveanu-08

pe langa Vf. Corabia (2406m)

fagaras-podragu-moldoveanu-09

Fagaras mist

fagaras-podragu-moldoveanu-10

fagaras-podragu-moldoveanu-11

Vf. Ucisoara (2418m) si Vistea (2527m)

Ascensiunea pe Vistea este memorabila. Asa un limbaj colorat, inovativ printre gafaituri n-am avut demult. Trecerea intre Vistea si Moldo este usurica, ma asteptam la ceva mult mai greu, demn de calibrul acoperisului Romaniei. Las ca-i bine. Varful ne asteapta impreuna cu 12 beri. Eu asa cred ca ar trebui sa fie de fiecare data, ar fi bun de format un obicei, parerea mea. Incercam sa ne bucuram de priveliste, intr-adevar ceata este chiar frumoasa vazuta de la 2544m. Infulecam ceva si inapoi. Seara iar povesti si tuicomicina.

fagaras-podragu-moldoveanu-13

Vedere dinspre Vf. Moldoveanu spre Vistea

fagaras-podragu-moldoveanu-14

Bar de negri (2544 m altitudine)

fagaras-podragu-moldoveanu-15

Dau la spate Moldoveanu la ceas de dupa-amiaza 🙂

fagaras-podragu-moldoveanu-16

trapezul Vistea Moldoveanu

fagaras-podragu-moldoveanu-17

Alpii Transilvaniei

fagaras-podragu-moldoveanu-18

Alpii Transilvaniei in sepia

fagaras-podragu-moldoveanu-19

Podragu, cabana asezata la cea mai mare altitudine (2136m)

fagaras-podragu-moldoveanu-20

fagaras-podragu-moldoveanu-21

cainele Ron si triunghiul rosu

In a treia zi coboram spre Victoria via Turnuri. La initiativa unui mare ganditor si strateg nedescoperit inca mergem o parte din drum pe un fel de incercare de poteca, omoratoare de genunchi si care promoveaza topaitul din palc in palc, mersul gen capra neagra din piatra-n piatra. Luminata minte care ne-a dus pe acolo inca mai are carne in frigider, asa buna aprovizionare a avut in ziua aceea. Nu numai de la mine si nu numai pentru coborarea descrisa mai inainte. Intr-o viata anterioara sigur a fost ceva sofer de curse si i s-au sculat instinctele adormite exact la serpentinele de pe Dealul Negru, traind drumul la maxim, depasind in timp ce ne uitam “impasibili” la tirurile ce veneau din fata. Mi-am adus aminte cu aceasta ocazie cateva rugaciuni invatate in copilarie si Crezu. Uimitor, stiam destul de multe. Cand am coborat miroseam ca un sconcs, de la emotii.

Dealu Negru si 2544m (nu neaparat in aceasta ordine) – experiente de neuitat. Moldo e frumos, mare si puternic, iar daca esti cuminte te asteapta chiar si cu bere. Important e sa vrei sa ajungi acolo.

Leave a Reply

Your email address will not be published.