Scriu cu patru, poate trei, degete functionale din cele cinci pe care le am la mana dreapta. Bine ca le mai am. Macar am invins… aspiratorul. Ca de el uitasem in prima parte a razbunarii electrocasnicelor.
La un anumit moment dat in viata m-a mancat grav acolo unde nu e frumos sa te scarpini in public (nu, nu e nasu’) asa ca acum sunt harnica posesoare de covoare culoare crem ca untu, cu avantajul ca sunt usor “murdaribile” si in principiu se vede orice fir de par sau firimitura. Astfel ca… se facea la ceas de seara ca ma hotarasc sa dau cu aspiratorul minunatele covoare. Toata vlaga de o aveam s-a canalizat pe operatiunea aspiratu’. Nu de alta dar incepea Masterchef. Parca il si auzeam pe Fodor: mai aveti 30 de minute… 10 minute…
O durere acuta ma fulgera intr-un deget. Teava reglabila isi facuse datoria cum stiuse ea mai bine. Adica isi reglase lungimea. Lovind in viteza reglarii degetul meu. Lucru relativ imposibil. Cu lacrimi in ochi si papionu lesinat a lu’ Fodor inca in creier imi aduc aminte o reclama la niste aspiratoare ce fusesera testate la toate conditiile din casa. Cine-o mai crede in publicitate nu stiu…
In 10 minute de la impact degetelu’ si-a schimbat culorile trecand lejer prin ROGVAIV de mai multe ori. Ruleta s-a oprit la o nuanta duioasa de vanat. Schimbarea cromatica era acompaniata din cand in cand de o zvacnitura de unghie, ca sa fie complet tacamul.
Ranita continui munca. Nu ma las cu una cu doua. Aspiratorul isi face datoria cuminte, parca n-ar fi facut nimic. Precauta tin teava precum englezii cana de ceai. Cu degetelu’n sus. Numa’ ca nu e ala micu, e aratatorul. Bolborosesc la fiecare atingere de deget, ca deh, mai scapa.
Interesant a fost a doua zi la serviciu. Intrebare:
– Cum tastati cand “tastatoru de mouse” e oarecum vinetiu si nu prea suporta atingere?
– Cu grija, va raspund eu. Sau cu alt deget, desi e ciudat.
– Dar daca uitati pe moment, cum tastati?
– Cu suspine, va raspund tot eu.
– Si aveti grija, nu jucati minesweeper cand sunteti nervosi.