Marti primesc o invitatie pe care nu as putea sa o refuz dar totusi sunt nevoita. Citronada de joi cu fetele trebuie sa mai astepte. Sunt antamata de o saptamana doua de catre serviciu. Joi pe 14 iulie aveam montaj la scarile rulante de la Auchan Titan. Cum sunt prin natura meseriei mele sclav de birou orice iesire din acest mediu imi dai fiori. Nu mai sunt pe terenul meu. Cu timpul m-am educat si oarecum drumul spre progres e al meu, deoarece la capat … doar campionii se-ntalnesc.
Asa ca joi seara pe la noua jumatate ma intalnesc cu seful de echipa in fata magazinului. Dupa aproape inca jumatate de ora in care: ajungem pe la intrarea personal, alerg prin magazin dupa sefu de la raion dulciuri, ma ia sub aripa lui protectoare domnu de la intretinere si oricum in principiu nimeni nu stie nimic se ajunge la concluzia ca scarile rulante nu sunt nici in magazin nici in afara lui, deci sub ochiu atent al domnului Costel de la securitate putem sa ne facem treaba.
Sefu de echipa imi zice “Stai sa imi chem baietii atunci sa ne apucam de treaba”. Vorbesc cu colega mea care era la Auchan Militari, ea din fericire nu a avut parte de atata alergatura si fetele din echipa de acolo lucrau deja. Ea avea echipa de fete, eu echipa de baieti.
Si vin baietii. De obicei la montajele la care am mai fost pana acum asistam domni domni trecuti de a doua tinerete, cu putina burta si familie la purtator, asa ca mare mi-a fost mirarea cand apare un cret inalt caruia i se zicea Chelu purtator de tricou cu Bon Jovi, si inca 3 flacai in floarea varstei, inalti si destul de minori comparativ cu venerabila mea varsta. Recunosc ca si ei s-au cam mirat de mine, numa’ figura impozanta de supervizer n-aveam asa mica de inaltime, cu rochita mea fliufliu si cu o geanta cu un maimutoi mare pe ea.
Mai cu glumite, mai cu un fel de ignor ironic al lor vis-a-vis de mine incepe treaba. Trag baietii de autocolantul vechi de pe lateralele scarilor rulante ca sa fac loc pentru al nostru.
La ora 22.30 magazinul se inchide, usa rabatanta nu mai se deschide automat la orice miscare prin dreptul ei, nici un fel de ventilatie nu mai exista iar in zona scarilor rulante atmosfera se incinge la propriu. Curg apele pe noi siroaie. Si incep baietii sa se dezbrace. Unu cate unu jos tricoul. Si apar in fata mea cateva brate muschiuloase si pachete de patratele ca recunosc ca au fost cateva momente de m-am pierdut cu totu. Ai de viata mea, sefa peste o echipa de cipandei (chippendales) n-am mai fost pana acum. Sauna si barbati bine la Auchan Titan.
- Domnisoara e bine asa?
- Aoleu, nu taia textu… vai de curcubeul ala. Baieti – important e textul “Taste the rainbow”, pachetul si curcubeul. Sa nu cumva sa taiati ceva ca e groasa treaba
- Da domnisoara. Am inteles. Cum frate Teist the Rembo? Nu ma Rembo – Reinbo, nu stii nimic
- Hai ma baieti fiti atenti. Nu va mai uitati la mine ca lipiti stramb.
- Iar ai pus “Taste the rainbow” prea jos, vezi. Ce ti-am zis eu mai inainte? Trebuie aliniat.
- Domnisoara da’ buburuza asta nu incape.
- Ce buburuza?
- Asta mov
- Aaaaaa, bomboana mov. Hai ca incape, vezi tu cum faci.
- Gata, uite ce frumoasa e, spuse cretu mandru de el.
- Ia uitati baieti cate bomboane, constata cel mai muschiulos dintre ei. Da’ e bine sa fie una portocalie langa alta tot portocalie? E aceeasi culoare.
- E bine ma. Ca daca mananci Skittles o sa vezi ca in punga sunt mai multe bomboane de aceeasi culoare. Nimic nu stii.
Eu catre seful de echipa:
- Sper ca la Nicoleta sa nu fie probleme. Fetele sa se descurce.
- Aaaaa, stai linistita. Fetele de la ea doar asta fac, cred ca la ele merge mai repede decat la noi. Baietii mei stiu si din astea normal da’ ei sunt mai mult pe cladiri cocotati toata ziua, alpinisti utilitari.
- Aaaaaa, atunci se explica patratelele, zic in gand uitandu-ma la baietii care se chinuiau sa lipeasca niste buburuze, vorba lor.
- Eh, sper sa nu te deranjeze ca sunt asa mai obraznici. Asa sunt ei, da’ sunt baieti buni. Sunt obisnuiti de capu lor. Acolo sus pe cladiri nu le zice nimeni ce sa faca….
Multumita ca au inteles ce aveau de facut si deja prea obosita de atata alergatura pe la 1.30 ma pregatesc sa imi parasesc in glorie pozitia de sef de echipa.
- Baieti ati inteles ce e de facut? Taste the rainbow, pachetul si curcubeul da?
- Daaaaaa, am inteles.
- Am incredere in voi?
- Daaaaaa
Nu reusesc din prima sa ies din Auchan deoarece nu-l gasesc pe domnu Costel de la securitate iar toate iesirile erau blocate. Asa am vazut viata de noapte a magazinului. Erau omuleti la cate un raion, aranjau marfa ca de dimineata sa fie rafturile pline. Un baiat se plimba cu o masinuta din aceea care spala pe jos. Il ochesc pe el deoarece avea mai multa viteza in masinuta aia decat eu pe jos il rog frumos si in cateva minute se intoarce insotit de domnu Costel de la securitate.
Ajung acasa, un dus binefacator si rapid la somn. Era ora 2. Cred ca am adormit in drum spre pat. Un somn greu dar binefacator. Si atat de scurt. De ce oare?
TE OMOOOOOOOOOR. IESI DIN CASA MEAAAAAAA. AFARAAAAAA. Ma ridic brusc din pat, ochii lipiti, nu pot sa-i deschid. TE OMOOOOOOOOOR. IESI DIN CASA MEAAAAAAA. AFARAAAAAA. Bah, ce naiba. Joc intr-un film de groaza in rolu principal? Ce se intampla?
O drama conjugala in plina desfasurare in complex, fix la 6 dimineata. Aia se intampla, fix la 6 dimineata. Urletele nu conteneau de nici o culoare. Se mai auzea cate un vecin. Hai sa sunam la Politie.
Reusesc sa deschid ochii si sa nimeresc usa de la balcon. Ies pe balcon si ma uit cum din fiecare apartament mai iesea cate un vecin frecandu-se la ochi, in chiloti, in maiou cum dormea si omu. Rasarit de soare era in fierbere extrema. Ma gandesc, gata sun la Politie ce naiba. In aceeasi fractiune de secunda meditez – daca sun, ma iau aia pentru declaratii. N-am dormit decat 4 ore. Nu mai pot, ce sa fac- sa sun, sa nu sun?
Pana la urma se hotaraste un vecin impunator in pijamalele lui cu dungi sa urle mai tare decat impricinatii – daca nu va calmati chemam politia. Urletele inceteaza si mai dorm jumatate de ora pe sponci pana incepe sa sune ceasu.
Urmeaza ritualul de dimineata cu cafeaua si toate cele si plec spre Auchan sa vad cum au finalizat baietii munca.
Dragilor, sauna, barbati bine si drame conjugale si 4 ore de somn. Toate intr-o noapte. Nu mai pot sa zic decat, TASTE THE RAINBOW ca viata-i frumoasa si plina de culoare.
minunat! scrii minunat! 🙂
saru-mana 🙂
nu orice alpinist utilitar stie sa lipeasca un colant! daca n-ai inceput cum trebuie si nu ti cont de numoerotarea foilor…ai pus-o!
cel mai naspa e cand pui colant pe un blb (panou, ori billboard in engleza ptr cine nu stie) incins de soare…acolo se vede mana maiastra a decoratorului!
Zenu meu a fost alpinist utilitar, din ’92, el a montat primul panou publicitar, din lemn, undeva pe o cladire din Pta Romana…care a rezistat cu brio la trecerea timpului…
cunosc viata lor in detaliu, o munca frumoasa tare, dar…riscanta….actualmente neplatita 🙁
Ce tare, imi place cand cunosc oameni care stiu cu ce se mananca meseria asta :). Super.