Angel si cartofi prajiti (iunie 2011)

Mi-am propus mai demult să povestesc despre oamenii care până acum mi-au marcat existenţa, dar nu ştiu dacă voi reuşi să mă ţin vreodată de promisiunea aceea. Si dacă ei vor fi sau nu de acord. Acum sunt cumva într-o dispoziţie în care trebuie să profit de mine şi să scriu…

Ştiţi vorba aceea, cu prima impresie … eh, eu nu vreau să redau prima impresie neapărat ci primele momente pe care mi le aduc aminte despre un om. Şi pentru că tot povestesc într-o postare de “naşa” de botez a blogului aradeanca.com, iată cum m-au chinuit amintirile.

Am ajuns eu într-o zi de vară până-n seară în Regie, în P6 ca să fiu mai precisă. Stăteam pe modul aşteptând ceva, probabil o ieşire din cotidian. Era vară şi foarte cald. Doar un student sau un participant activ la viaţa de cămin poate să îşi aducă aminte ce fain era vară pe modul, cum curgeau apele pe noi şi cum mirosea a ghenă. Aroma mai puternică se simţea în week-end şi nu cred că o voi uita vreodată.

Şi cum aşteptam şi aşteptam şi aşteptam… apare din cealaltă cameră o domnişoară blondă platinată şi mai mult decât voluptoasă. Era îmbrăcată într-o pereche de pantalonaşi destul de scurţi suflet pereche cu un sutien mov cu danteluţă. Nu era chiar adaptată mediului înconjurător. Iar sutienul mov era prea puţin încăpător.

Voluptoasa apariţie liliachie bagă reşoul în priză şi pune hotărâtă mâna pe o sticlă cu ulei şi pe o tigaie. Venise din cameră însoţită de un vas plin ochi cu cartofi curăţaţi şi feliaţi. Aceştia au fost agitaţi cu dedicaţie ca să se perpelească pe toate părţile până s-au metamorfozat în nişte superbi cartofi franţuzeşti aurii mai ceva decât pasărea phoenix în cele mai frumoase vise. Odată cu catofii ţin să zic că se agită şi sutienul mov de mama focului. Această apariţie exotică pe lângă faptul că era o vajnică frământătoare de cartofi prăjiţi avea darul de a omorî în faşă mirosurile clasice de cămin (de care am povestit la început) cu valuri de parfum.