Joi, 1 septembrie 2011. Soneria este chiar enervanta. Deschid ochii. Intuneric. Normal, e 05.20 AM. Ceasul isi face constiincios datoria. Eu la fel, inchizandu-l. Inchid ochii. Ii deschid. Soarele bate-n geam. E sapte si ceva. Am ratat startul.
Ma resemnez. Aveam nevoie de o zi linistita, stat la plaja, balacit si privit la cei din jur. Cat e calitatate, cat e defect nu stiu dar sunt o fire tare curioasa. Nu in directia aflarii ultimelor barfe legate de o ruda indepartata, de machiajul colegei din dreapta, sau a glicemiei vecinei de la doi. Ma fascineaza oamenii, comportamentul lor, ce vorbesc, cum vorbesc, cu cine si de ce vorbesc. Necunoscutii sunt chiar incitanti. Incerc sa imi dau seama daca sunt fericiti sau nu, ce muzica asculta, daca sunt microbisti, vegetarieni sau le place baletul. Am sau nu dreptate in presupunerile mele nu prea aflu dar nimeni si nimic nu ma impiedica sa le fac in continuare.
Pisica pe plaja isi cauta sezlongul
Compozitie cu mustati: pisica cu sezlong si umbreluta
Statiunea este una in care vin de obicei familiile la inceput de drum. Asa mi s-a parut, mai ales ca cearsaful nostru era mereu inconjurat de multe formatiuni mama, tata si copilul, eventual bunicii. Familia – celula de baza a societatii, parca asa era denumita in manualul de educatie civica.
La cativa metri se odihnea o celula mama, tata, copilu si bunica ce statea in aceeasi vila cu noi. Sosisera la o zi doua dupa noi, ne-au cerut cateva informatii, ne-am mai conversat politicos de cateva ori si ne salutam de fiecare data. O retin foarte bine pe bunica, prietenoasa si zambitoare, imaginea perfecta pentru “Bunatati de la bunica”. In caz ca se plictisesc de doamna pe care o au acum pe eticheta le-o recomand. Cred ca le-ar vinde tot mustarul din piata, nu ca ar duce lipsa de customeri.
Tot sejurul cat i-am vazut m-a urmarit intrebarea a cui mama era, dar nu mi-am dat seama. El era tipul de barbat supus, cu umerii putin adusi, care plimba caruciorul si se agita la prima intrebare a sotiei. Ea, linistita isi savura tigara, putea sa vina marea sa fure trei metri de tarm ca nu o deranjai de la tabiet. Copilul era si el pe acolo. Bunica in schimb, de neuitat.
Uitandu-ma pe directia sud-vest am avut o revelatie. Hello Kitty e un brand la moda, la domnisoare. Vise roz bombon m-au cuprins. Nu de alta da’ am si eu o piesa de colectie.
Doua cearsafuri mai incolo doi tineri indragostiti se cearta. Al cui tata are mai multi bani. N-am aflat deznodamantul.
Alte lazy indeletniciri: admirat indelung apa clara, transparenta, pestii, o cochilie care a prins viata in mainile mele, adunat pietricele si “fotografiat intunericul”.
apa limpede si unghii mov 🙂
