Luni, 29 august 2011
Pe zi ce trecea se apropia scadenta. Ne uitam la el cand ne trezeam, cand mergeam pe plaja, cand stateam pe nisip sau ne balaceam. Era peste tot. Gata, maine pe Ipsarion, asa ne ziceam unul celuilalt. Numai ca nu prea ne credeam, vorbele erau doar pentru gadilirea orgoliului de muntoman. Ca s-o mai lungim putin decidem ca pana la marea muntomaniada (adica miercuri sau joi) sa avem macar o zi full de stat la soare.
Intreprindem tot ce se poate in aceasta directie, inclusiv achizitionarea unei umbrelute pentru suportarea mai cu succes a razelor astrului nostru infierbantat.
Pe la pranz ne retragem la o terasa cu muzica buna, ce ne aduce aminte de Vama Veche si navigam pe net. Constat ca am devenit cam legata de online.
Imi place numele clubului, The End… ma gandeam la Jimi cand il vedeam
Seara ne deplasam spre statiunea vecina Skala Panagia, timp in care pe drum vorbim la telefon fiecare cu mama lui si facem nenumarate poze.
Luam masa la restaurantul Pefka (care intre timp a devenit preferatul meu). Andi serveste calamari, preferatii lui, iar eu incerc pastistso, o mancare traditionala greceasca, niste macaroane cu carne tocata, pesmet si cascaval. O minunatie culinara.
Eu pot manca un fel de mancare si o saptamana daca imi astampara foamea si imi place cat de cat. Cred ca de aceea si gatesc pentru patru persoane desi mananca doar una. Bine, poate fi si lenea un motiv. Dar pastitso as manca un an intreg, asa bun a fost. Macaroane sa fie.
Andi incearca sa ma convinga sa gust din calamar da’ numa’ cum il vedeam si refuzam. Haaaai te rog, o bucatica mica mica – ca nu stric tot calamaru pe tine :).