Thassos – Skala Potamia, ziua 2

Duminica, 28 august 2011. Skala Potamia si Potamia
Thassos este destinatia de vacanta ideala din punctul meu de vedere. Iti ofera ca la promotie, set – doi la pret de unu. Mare si munte impreuna. N-as reusi performanta sa stau trei zile consecutive la plaja. Am nevoie de diversitate.

Dimineata incepe cu o cafeluta bauta pe balcon. In stanga vedem marea, in dreapta muntele. Muntii nu sunt inalti, cel mai cel varf Ipsarion are 1204m, dar vazuti de la nivelul zero al marii nu pot fi decat impunatori si tentanti pentru muntomani.
Pentru inceput, dimineata servim plaja. Ne-am achizitionat si o saltea fapt pentru care ne-am balacit puternic, putin mai aveam pana ne ieseau solzi.

Cand nu eram in apa ascultam pe plaja dulcele grai romanesc, statiunea fiind impanzita de romani. Parca eram la Costinesti in vremurile lui bune. Multe familii la inceput de drum cu un copilas micut de un an doi. Conversatiile erau savuroase.

Baietelul se tinea de putulica.
– Mama ii face observatie ca nu e frumos.
– Tata ii face observatie ca nu e frumos.
– Bunicu in schimb: “Lasa, ca l-or fi napadit hormonii mai devreme. Nu vezi, se uita si dupa fete”
– La care tatal: “Asa tati, tine-te in continuare. E bine, iti plac fetele.”

Tata catre mama, pe la 10 dimineata:
– Ce cald e, ma duc sa iau o bere. Tare mi-e sete
– Asa devreme???
Dupa 10-15 minute:
– Ce cald e, ma duc sa iau o bere. Tare mi-e sete
– Asa devreme???
Dupa inca alte 10-15 minute:
– Mami, ma duc sa ii iau lu’ Andrei un suc. Cred ca ii e sete.
– Da, da, du-te
… oare sa zic cu ce s-a intors??? 🙂

Pe dupa amiaza soarele dogorea prea tare asa ca ne-am hotarat sa mergem spre Potamia, satucul situat mai sus de statiunea unde eram cazati. Pe jos am facut cam 30-40 minute, timp in care soarele a avut grija de noi, sa nu ne lipseasca caldura lui. Asezat la poalele muntelui satul are stradute inguste, strajuite de casute construite in dulcele stil traditional grecesc, biserici vechi placute privirii. In centru se afla muzeul dedicat unui sculptor faimos Polygnotos Vagi. Din pacate era inchis la ora aceea.

 n-am avut liniste pana n-am gasit intrarea in traseu, ca sa nu orbecaim in ziua cea mare