Cu o zi inainte m-a intrebat Luminoasa ce vreau sa facem in wk-end, sa iesim din Madrid. Clar stiam ca vreau sa vad castelul acela deosebit din Segovia iar Luminoasa isi dorea Toledo. Am impacat capra si varza si am hotarat ca mergem in ambele locatii, asa ca wk-ul urma sa fie super incarcat.
Ajungem destul de devreme la gara asa ca ne hotaram sa servim o cafeluta la un barulet de pe langa. Desi sambata oamenii se duceau la munca. Si ce ma minuna era faptul ca aveau un obicei sa se opreasca in drum spre serviciu la o cafea si o gustarica la baru din cartier…eh, asa e in Occident.
Luminita ma avertizase ca o sa mergem si sambata si duminica cu AVE, adica un tren de alta velocita. La momentul adevarului am facut un top si AVE a surclasat elegant decolarea cu avionu, atingerea celor 245 de km resimtindu-se frumos in stomacelul propriu.
Situatia era din ce in ce mai deprimanta, luasem apa la tenisi, imi era oaresce frig si regretam ideea de turism plouat. Fapt pentru care mai oprim intr-o bodega si ne delectam spre uimirea chelnerului cu o cerveza, si apoi inca o cerveza pentru curaj deoarece noi aveam doar cateva pene – pana la aripi mai era.
Ca in povestea cu cel destept cedeaza primul, prima cedeaza ploaia. Cum ne plimbam linistite pe stradutele inguste ma minunam cum totusi daca mai picura picura doar pe marginea drumului. Ma prind care era sistemul, aveau cumva prinse de cladiri niste panze care aparau de ploaie pana se umpleau saracele cu apa si cedau. Una a cedat deasupra Luminoasei care nu a stiut ce a lovit-o. Noroc ca avea umbrela si a scapat.
Hotararea mareata si care a schimbat in bine ziua a fost sa luam un autobuz care facea turul orasului – Toledo Bus. O adevarata incantare, n-am sa uit prea curand privelistea oferita de acest orasel. Indraznesc sa spun ca uneori Toledo e mai frumos privit de la distanta. Aparuse si soarele, ne mai uscasem si incalzisem, chiar era bine.
Toledo Bus
