Tare imi era dor de Vama. Nu de mare, ci de Vama. De atmosfera de acolo, de barul meu de suflet “La Pirati”, de cafeaua de la Ovidiu, de acelasi playlist servit seara de seara la Stuf, poate si de un Bolero a lu’ fratele Ravel daca reusesti sa prinzi rasaritu.
Soarele meu :)… de Vama Veche
Am ajuns dupa un an de absenta. In 2010 mama a considerat ca trebuie sa fiu o fire responsabila si m-a mobilizat in directii imobiliare mai mult decat si-ar fi putut inchipui vreodata. Inca e mandra.
Ca si aspect (Vama, nu mama) e diferita fata de ce era in 2009 cand am parasit-o plina de nisip si putin dezorientata de la “insolatie”. Dar daca “soarele” e puternic si e mult, iar tu atingi starea de suprema beatitudine o sa constati de fapt ca in 2011 Vama e la fel ca in 2002 cand ai ajuns prima data novice si neinitiat… Vama e o stare de spirit! Starea de libertate totala !
Libertate totala!
Stuf, inscriptie pe … o masa
somnoroase pasarele 🙂
… no ca s-au trezit
Si melodia mea de suflet, ascultata intr-o zi de septembrie a lu’ 2009 in eterna Vama – Leaving on a jet plane. All my bags are packed, I’m ready to go..
Daca nu ma gasiti va zic eu ca sunt la prima pe dreapta cum intri in Vama Veche. Sau mai bine sunati.
nu-i asa ca picura apa din monitor de la inclinatie?
cred ca sunt singurul om care n-a gustat din beatitudinea Vamei! am fost, am vazut si am plecat – de doua – ori, “speriata” de….acea stare nirvana atinsa de “vamesi” 😀
Vama e la fel cu acel “club A” atat de celebru din capitala! eu una am regasit aceeasi oameni, aceeasi muzica, aceeasi stare…lipsea ce-i drept marea si nisipul…
nici clubul asta nu mi-a placut, rezonez la alte chestii, si n-am ce-i face 🙂
da’ io-s un caz izolat de nedat pe spate de “Vama”…asa ca pararea mea mea nu conteaza, ca-s in minoritate 🙂
era frumos odata 🙂