O emisiune TV filmata in vara in 2 Mai mi-a trezit o multitudine de nostalgii, un dor de mare, de vara si de Vama Veche – dar cea veche, nu asta noua betonata. Asa ca am rascolit putin in arhiva foto.
Uitandu-ma mi-am adus aminte de cartofii prajiti de La Rogojini, de cei patru kilometri parcursi pe la doua-trei dimineata din Vama Veche (La Pirati) spre 2 Mai, de primul rasarit vazut cu fundal sonor de Bolero, cafeaua de la Stuf, snitelul cu fulgi de porumb de La Nesimtitu (aka La Mitocanu), de vechea La Roata care ne “strica” dimineata pe la opt noua cu un Highway to hell, rasaritul de sambata dimineata prins pe Autostrada Soarelui sau aglomeratia de vineri seara si tot asa.
Primul rasarit vazut e chiar memorabil, mai ales pentru intamplarea ce l-a precedat. Dupa dansuri pe la Stuf in jurul becului ne-am retras La Pirati. Eram singuri in tot barul. O namila de roacar barbos intra sa bea si el ca omu o bere. Cum nu putea sa intre asa usor berea isi cauta companie, adica noi. Baietii erau mai reticenti, impresionati probabil de tonajul dansului. In schimb eu, prietenoasa ca de obicei. Vorbeam precum cei mai vechi prieteni regasiti de zana la Surprize Surprize. Din vorba in vorba aflu ca e ardelean. Mi-a placut atat de mult accentul lui incat il lasam sa povesteasca doar ca sa il aud. Nu neg ca povestirile nu erau simpatice, doar ca nu imi mai aduc aminte nimic din ele.Prietenii imi tot faceau semne. Hai, hai… lasa socializarea, sa mergem sa vedem rasaritu. Eu nimic. Nu plec fara noul meu prieten. La care micutul ne zice calm: Soriceilor, la cate rasarituri am vazut eu la viata mea, ma lipsesc de unu.
Cu parere de rau il parasesc, ma duc spre rasarit. Adorm pe patura. Am fost trezita la un moment dat, am avut o fractiune de secunda de tresarire de geana, am vazut ce era de vazut si am adormit la loc. In capul meu se invartea tot Ardealul, o familie intreaga de soricei, si un soare maaaaare si rotund.
Era sa uit tocmai ce imi placea cel mai mult la vama – La Pirati. Acolo Pink Floyd ne dadea mari sperante, Cargo era aproape de noi, dragostea nu murea cu Deine Lakaien, si intr-o noapte friguroasa de iunie ne rugam de toamna sa ne lase pomii verzi. Nu mai continui ca am conturat ideea.
Vrei sa dormi, si dormi
si dormi
si iarasi dormi
Rasarit cu bolero
Sa pieptanam soarele cu grebla
