Ciucas de toamna (Bratocea – Casuta – Zaganu)

Hmmmm, sa imi aduc aminte.. sa imi aduc aminte… dar cum as putea uita, a fost neasteptat de frumos… pentru o tura cu aproape douazeci de oameni din care cunosteam doar unul. Tura a fost organizata pe site-ul carpati.org si era prima de acest gen la care participam.

(intre timp, pana la plecare) auzi… da’ noi mergem cu 12-14 persoane pe care nu le cunoastem, stii? Da doamna stiu, si? Pai, daca nu ne intelegem?.. stai tu linistita, ca o sa fie bine… si asa o Andree plina de entuziasm si o Cirinuta putin intrebatoare dar entuziasta cum o stim (voi ce ati mers in acea tura nu puteti sa negati entuziasmul cirinutei, puteti nega multe dar niciodata entuziasmul si cheful de… vorba) au plecat spre Ciucas…

Traseu zi 1: Cheia (900 m) – Pasul Bratocea (1268 m) – Culmea Bratocea – Saua Tigailor (1745 m) – Vf. Ciucas (1954 m) – fosta cabana Ciucas (1595 m) – Izvorul Niculae Ioan – “Casuta din Povesti” (refugiul Stana lui Cojocaru – 1410 m ) si cateva negocieri de cine se duce sa ia bere – Cabana Silva (1284 m) (papa bun si hidratare cu hamei) – Casuta din Povesti cu povesti la foc si noapte aproape alba la cort

Recuperam organizatorul turei de la Dristor, recunoastem dupa echipament (logic) si dupa poza de la profil.. cine ar putea fi la 6.30 dimineata la Dristor echipat de munte, cu rucsacu pe langa el… facut cunostinta, hopa topa in masina, si apoi.. stai la palavre parca ne-am fi stiut de o suta de ani…fain, frumos.. nu ne dam seama cand ajungem in Ploiesti… ratacit prin urbe, intrebat trecatori, telefoane peste telefoane, reusit intr-un final sa ajungem la autogara sa ridicam al patrulea pasager…si spre Ciucas…

Ajuns in fata hotelului Cheia. Asteptat ceilalti participanti… aparut cativa catei dintre care unu mic negru se face remarcat prin prietenia de care da dovada… sunat telefon organizator…stii, noi suntem la hotel, inauntru in parcare… ok, hai sa ne adunam acolo…eh, si de aici sfarsitu sau inceputu sfarsitului… ultimele nume retinute sunt andrei, osburn, loredana, iulian, mihai… si gataaaaaaaaaaa ca sunteti prea multi … hai sa plecam…

Soare, cald,vreme frumoasa… ajunsi la o rascruce suntem intrebati de domnii organizatori.. eh, si de aici unde? in ce directie… pana la urma se gaseste cineva sa hotarasca ca e la stanga, pe banda (??????)… iar am uitat … aaa, dar ce nu am uitat… inainte de rascruce parca la o portita era ghita … nu, nu ghita, ci un alt catel, acesta alb cu cateva pete negre … se alatura si tanarul grupului nostru, de parca la sfarsit il asteptau cainii cu colaci in coada :D.. de ce zic un alt catel? pentru ca ala micu si negru din paragrafu anterior (da, ala de respira greu) ne-a insotit de la hotel pana hat hat departe…

si uite asa porni frumos la drum trupa noastra de omuleti muuuulti si doi catelusi…

Mers enervant pe sosea cu multe tiruri trecand pe langa noi si cu grija celor doua animalute care se aciuasera expeditiei noastre… cel negru, preferatul baietilor, e luat in brate de Florin si dus ca un rege ceva vreme…cel alb (preferatul meu, punkeru sau roacaru cum i-am zis) mergea agale pe langa noi pana mi s-a facut mila si l-am luat in brate… dar nu mult ca se invata…

mi-am facut un prieten nou 🙂

Gropsoarele Zaganu in plan secund

Te prind, te prind. Cirinuta urmarita de doi spioni

Tigaile Mari

Tigaile Mari, cu Muntele Rosu si Gropsoarele Zaganu pe fundal

Culmea Bratocea te solicita destul de bine pe caldurica, te face sa te gandesti la… ce rimeaza. Si cum nu e destul ascensiunea finala spre Matterhornu de Ciucas iti scoate limbuta de un cot. Apropos de limbuta, aia micii au fost campiooooones, campiooooones. Au ajuns printre primii pe Varful Ciucas. Ii ajuta si fata. Se uitau putin la tine si mai ca luai cate unu in brate sau ii mai dadeai un biscuit. Si-au facut prieteni in tot masivul, la fiecare turist intalnit mai capatau ceva.

(N.A. ajuta si la agatat sa ai cate unu din asta micu pe langa tine… Vai domnisoara, da’ ce catelus dragut aveti… Daaa, saracutu’ da’ e cam obosit… nu vreti sa-l mai duc si eu putin? Si in rest? Frumos Ciucasu’ nu? Prima data pe aici? Ce munti ati mai vazut?)

Altele despre prima zi in Ciucas alaturi de carpatisti: multe poze, socializare, pauze de masa, de povesti si de tigara (da, culmea au fost cativa fumatori ). Trupa s-a despartit inainte de varf, in Saua Tigailor cred. Nu ne-am putut sincroniza ritmul dar n-a fost bai – ne-am reintalnit la coborarea de pe varf…. inca o poveste, doua si plecat agale spre Casuta din Povesti… Uite’ Cati, si astia doi micii au ajuns pe varf, nu ca tine! O ironie fina se arunca din colt de gura si e primita cu hohote de ras.

Campiooooones, campiooooones

Campiooooones, campiooooones – dubla doi

Babele la Sfat de Apus

Catinel catinel coboram spre Izvorul Niculae Ioan, via fosta Cabana Ciucas. Discutam despre orice, in aceeasi tonalitate vesela. Cum, n-ai auzit de Andra? E tipa aceea care e maritata cu Maruta…. cine Maruta? …

La izvor era destul de intuneric, cautam frontalele, ne aprovizionam cu apa (sincer nu la apa ne era gandul atunci)… inaintez atenta si trec pe langa vreo doua incercari nereusite de rupere a bucilor de bolovani cu ocazia impiedicarii de uscaturi. Urcam incet prin padure… pauza pentru asteptat ultimii urcatori si reluam mersul.

Se vedeau luminile frontalelor, frunzele fosneau sub picioare, gandul zbura departe spre niste taramuri cu multa spuma rece… cand, la un moment dat… ce sa vezi, ce s-auzi … urlet la piciorul meu drept… sa fac pe mine sau sa ma abtin? … bine ati venit in Ciucaaaaaaaaas… si din frunze iese o scafarlie vesela si urlatoare.. era Florin care m-a speriat taaaaaaaaaare… la o asemenea primire nu m-am asteptat niciodata…

Florin, sperietorul din Frunze

Imi revin repede din sperietura si continui. Abia astept sa ajung la casuta din povesti, ca auzisem multe de ea. Urc greu ultima panta, am o povara pretioasa in brate si nu-mi permit sa o pierd. Punkerul meu alb cu negru se odihneste acolo. Trec pe langa Andrei care cara si el punkerul lui negru.

Ajuns la Casuta din Povesti, instructiuni primite… nu intrati cu rucsacii, eu dorm la perete, scoateti-va sacii din rucsac si izoprenele ca sa stiti unde dormiti, care are un rucsac gol ca mergem dupa bere la Silva… Bere? a zis cineva Bere? Adio saci scosi, adio aranjat in Casuta… e timp, noaptea-i lunga. La Silva am mancat o ciorba buuuna, am luat provizii. Muuulta lene a aparut pe nesimtite… da’ de ce nu putem sa dormim la Silva?…lene mare, lene mare dar ne intoarcem la Casuta.

Stat la foc, muzica la telefon mobil, politica, mancare la gratar si ciorba la ceaun…si un capitol care duce la etica montana care nu se pupa cu viciul tutungiului… vezi in polaru ala de acolo e un pachet cu tigari… da’ de ce trebuie sa ma duc eu… pentru ca zic eu, hai du-te… cum, ai venit cu tot pachetu? du-l inapoi si pastreaza si tu cateva… da’ cate.. pastrez cate zici tu… ia si tu doua… cum, doar doua? pai am mai luat si eu inainte cateva … gata, somn usor…

Apropo, da eu unde doooorm? si asa somnul meu si al cirinutei la refugiu s-a finalizat intr-o noapte confortabila la cort… (colegii de suferinta nu s-ar putea lauda cu confortul.. de aceea zic si suferinta, ca nu a fost confort… ah, bolovanu zice cineva…. aaa, stai ca am si eu o movila pe sub mine zice altcineva)…

Cu chiu cu vaiete se facu dimineata… nu mai zic ca toata noapte telefonul colegului de cort s-a descarcat si plangea saracu singur si neconsolat.. si stapanu nimic… pe la 7 aud voci. Andrei trezeste-te.. ok….se trezeste. Adorm la loc…. da’ nu pentru mult timp. Peste ceva vreme simt miscare in cort… nu ma deranjeaza… daaaar.. incepe sa se simta o boare de cafea… in doua secunde eram deja treaza… cafea? Si Andrei dand asa din maini si zicand alintaromaaa……nu am visat niciodata sa ma trezesc la cort cu cafeaua aburinda

Casuta din Povesti de Ciucas

Dimineata pe racoare se aduna toata lumea, strangem saci, rucsaci, mancam si plecam pe traseu… cateii ii lasam in grija lui Florin, sperietorul din Frunze. Saracutii, inca nu isi revenisera. Seara au mancat si au adormit in timp ce mestecau probabil. Erau inca somnorosi.

Traseu zi 2: “Casuta din Povesti” (1410 m) – sus sus sus pe nemarcat pe piciorul Muntelui Rosu (Vf. Muntele Rosu 1765 m) – La Rascruce (1815 m) – Culmea Gropsoarele – Zaganu (Vf. Gropsoarele 1883 m) – Stana din Zaganu (1346 m) – Cheia (900 m)

La fel de cald ca si in prima zi. Prima parte e interesanta si din fericire iesim cu bine din lupta cu crengile potrivnice. Mai rau ca la Rovine. Zbang, cate una peste fata cand iti e lumea mai draga.

(by cosmin andrei)

Zbang o cetina (by cosmin andrei)

pe pulpana Muntelui Rosu

Carpatisti pe copanele de Muntele Rosu

Culmea Bratocea, Saua Tigailor si Varful Ciucas

Odata ajunsi pe pulpana Muntelui Rosu ne raspandim destul de mult… regruparea e “La rascruce”.. iar pauza, iar mancam si hai la drum deoarece “calatorului ii sade bine cu drumul” … si mergem si mergem si mergem..

Gropsoarele, Zaganu, au genunchiuuu…. drum prin padure auauau genunchiuuu… ajuns la hotel Cheia, regrupat, baut “un cico” si plecat spre casa….

La Rascruce … de somn

Bucegii si Piatra Craiului in plan indepartat

Varful Ciucas

Zaganu vazut de pe Gropsoarele

Coborare de pe Gropsoarele

Cabana Muntele Rosu vazuta de pe Gropsoarele Zaganu

La Lanturi

A fost atat de frumos, o toamna tarzie, o expozitie frumoasa in culori pastelate si amintirile unui om caruia ii pare bine ca a cunoscut oameni ok, si ii pare rau ca nu a avut cum sa cunoasca toti participantii la fel de bine…. dar este timp pentru toate si in viitorul apropiat este Cozia …