Dulceata de capsuni si unt, intinse pe paine proaspata. Luam micul dejun afara, pe terasa. Cafeaua abureste si ma trezeste. Fain la hostelul Teilor. Da’ nu mai stam ca ne sta norocul. Arivederci Sibiu! Hai la Cluj, hai la Iron Maiden!
Ne intoarcem la locul descalecarii de sambata, autogara de la Scoala de Inot Nr.1. Autocarul se lasa asteptat dar totusi vine. Relaxant drumul pana la Cluj. Serpuim printre dealuri verzi, unele pline de baloti rotunzi unele nu. Dar toate line. Mai putin placute au fost serpentinele stranse ale Feleacului. Uaaa, se vede Cluuuuju.
Coboram la marele ghici din autocar, luandu-ne dupa alti roacheri. Se pare ca si ei erau la fel de dezorientati, ca n-am descins prea bine. Harta nu ne ajuta nici de data asta. Era la o scara asa de mare incat si daca stiam orasul tot greu mi-ar fi fost sa identific strada indicata de harta mea.
Nu ne descurajam. Nasul de turist ne e aprig si descurcaret astfel incat nimerim relativ in centru. Soarele incingea asfaltul, acolo unde era. In unele zone atunci se turna. Tocmai ce parasisem cu cateva ore inainte centrul vechi al Sibiului, cu copacei, umbra si drumuri intregi asa ca smoala incinsa, intersectiile pline ochi de stalpi cu cabluri atarnand nu au facut cea mai buna prima impresie. Identificam o terasa, admiram porumbei, savuram o bere, si tot asa. Viata incepea sa fie iar simpatica, cu fiecare felie de pizza si inghititura de ambrozie de hamei.
Portret in rama de ambrozie
Coliniaritate
Eddie 🙂
Lupoaica cu Remus si Romulus
Existenta unui popor nu se discuta, se afirma! – Ioan Ratiu, Cluj, 23 mai 1894
Purcedem la pas spre Polus Center. Hai, cine stie cat avem de mers. Si-avem si-avem, si tot avem. Sa tot fie o ora si aproape jumatate. Incep sa-mi schimb parerea. Hai ca-i frumos si Clujul. Vantul adia binisor ridicand frunzele uscate intr-un dans gratios pana isi gaseau inapoi drumul spre pamant. Trecem pe langa fabrica Ursus unde la prima ocheada dozele acelea imense mi se par atragatoare.
Ursus, doze promotionale
Ajungem la un pod de unde vedem maretia spectacolului. Mii de oameni ascultau Cargo si cantau la unison. Din pacate nu imi aduc aminte melodia dar sentimentul a fost super. Sa zicem ca am ascultat Aproape de Voi ca tot imi suna in minte de o saptamana.
In seara asta vreau sa beau
Sa uit de orice nevoi
Sa sparg paharul si sa zic
Sunt acum, aici, cu voi
Faptul ca nu esti singurul care apreciaza acest gen de muzica e fain. Iti dai seama ca apartii unei comunitati care apreciaza muzica buna. We’re blood brothers. Sau beer brothers, cine stie :). Rock frate.
Blood brothers
sau Beer Brothers 🙂
New Rock Collection
Iron Maiden au fost mareti. Noul album a fost promovat dar nu si-au uitat piesele vechi. Doar pentru ele venise marea de oameni. Din pacate eram la mii de leghe distanta de scena. Noroc cu sonorizarea buna si ecranele mari. Mi-a parut rau ca Bruce Dickinson n-a avut pantalonii aia cu solzi ca pareau fotogenici. Dar, corzile sale vocale au fost intr-o zi tare buna. Eddie a facut si el pe hostessa cu mare succes. Blood Brothers, Brave New World, Fear Of The Dark, The Number Of The Beast, Hallowed Be Thy Name si nu mai imi aduc aminte. Multe si bune.
Surpriza serii mi-am rezervat-o singura, in timp ce incercam sa iau un cadru cu o ureche prin care trecea lumina. Elucubratii de fotograf incepator. Intre timp mi-am dat seama ca fotografiatul nu e lucrul la care ma pricep cel mai bine, asta ca sa fiu finuta. Revenind. Cand sa surprind si eu mai bine urechea incandescenta a vecinului care nici nu stia ca este vedeta zbang, zboara aparatul. Suav dar zgomotos se lipeste de ciment. Fac ceva manevre dar degeaba. Obiectivul arata precum un acordeon stricat. Ceee frumoooos canta Iron Maiden. Fain ii la Cluj. Arunc aparatul intr-un tomberon dupa ce l-am golit de cardul de memorie si baterii. Hasta la vista baby!
Drumul inapoi a fost mult si lung. Am plecat de la Polus Center parte dintr-o armata mare de roacheri nebastinasi. Astfel gara a fost usor de gasit. Dupa o ora si ceva de mers imi era foame si somn si parea ca nu pot sa-mi rezolv niciuna din nevoi. Am gasit un magazin langa gara de unde am achizitionat una bucata paine si una bucata iaurt de baut. Ca altceva nu prea aveam ce. Nu eram singura in acea situatie, din butic ieseau roacheri rauri rauri cu iaurturi si paine in plasa de 1 leu. Pitoresti imagini.
Cautam un loc unde sa sedem dar nu prea gasim. Ochesc un rond de flori caruia ii testez bordura. Mananc in liniste uitandu-ma la sinele de tren. Sunt transpirata, obosita si nu imi doresc decat sa dorm. Eventual mai imi doresc si sa ajung acasa, dar intai vreau sa dorm. Ma intind putin gandindu-ma cum ar fi sa fiu acum in pat. Doar ca in loc de Relaxa dau de pamant si cateva flori. Macar miroase frumos si nu se misca precum valurile marii asa cum se misca salteaua cu apa de la Sibiu. Suntem pe pamant stabil.
Obosita ma ridic. Pe obraz aveam urme de tarana dar nu conta. Dormisem chiar bine, doua ore. Bun pat in rondul din gara Clujului. Hai hai, vine trenul. Intre vise levitez printre sine. Ma trezesc direct in compartiment, cu punga de un leu in brate. In dreapta mea dormea un rocker. Nu-l cunosteam, dar il intelegeam ca pe-un blood brother ca si mie imi era la fel de somn. Pleoapele erau tare grele, juma’ de tona fiecare. Le ridic si sunt pe langa Brasov, spre Predeal. Soarele e mare si e pe cer. Si arde. Rau.
Avem intarziere. Ma asteptam ca va fi, dar nici asa. In Bucuresti ajung la aproape trei ore fata de ce trebuia. Din Gara de Nord am aterizat direct la serviciu. Din fericire firma are si dus – pe care as putea zice ca l-am folosit. Cand am iesit de acolo eram ca noua, sau cat de noua puteam fi dupa un weekend de autocar, Sibiu, Artmania, dormit pe valurile marii, autocar, serpentinele Feleacului, Cluj, arsita, Iron Maiden, bere si iaurt in aceeasi ecuatie, tren 12 ore plus, intarziere, etc…
super foto! super incadrari!
Multumesc 🙂