Revelionul petrecut la Curmatura a fost mai fain decat ma asteptam, asta-i clar. Singura dezamagire WC-ul, care n-a fost chiar in fundul padurii din pacate. Doream cu ardoare retrairea senzatiilor hard-core de la Negoiu dar n-a fost sa fie. In rest numa’ de bine.
Prieteni vechi si noi dar toti faini, trasee micute dar pline de adrenalina, frontale cu baterii pe terminate si aproape bezna din Poiana Zanoaga, apa “oparita” de izvor care da un gust aparte periajului dentar – de smalt croit, mancare savuroasa si pe saturate, grade in pahare ce au facut din fiecare un mic Duncan MacLeod din clanul MacLeod in lupta cu frigul, soare caldut numa’ bun sa te bronzezi in timp ce dezlegi enigme alaturi de Minerva Tutovan, joci carti (wist, rent), ghicesti ce-i trece prin cap vecinului sau ce e pe fruntea ta sau esti ditamai strategul colonistilor din Catan. Dau o oaie pe niste grane… Stiu, sunt porcusorul roz? … E obiect? E din metal? Cam asa vuiau cuvintele printre enigmele Samuraiului.
In plus, daca indrazneam sa ne plictisim, Curmatura avea antidoturile perfecte – cu mustati si blana. Pentru inceput v-o prezint pe Bufnitoaia, cea mai plictisita pisica din Univers, din ce am citit eu pe fata ei. Nimic nu o putea misca, nici macar cand fila o masa cu oameni infometati. Se deplasa intr-acolo cu aceeasi lene in miscari ca atunci cand se indrepta catre lada de nisip, urca in slow motion pe banca si ramanea uitandu-se fix spre perete. Niciodata spre cel care infuleca. Ii simteai prezenta si mustrarile de constiinta te cuprindeau. Victima sigura asta scrie in dictionar la poza ta. Uite ce cuminte e, nu cerseste, nu miorlaie. Sa ii dau ceva. Cu lene si cu siguranta ca i se cuvine tot ce i se da manca linistita si apoi parasea incinta. Te onorase prea mult cu prezenta oricum.
Inefabila plictiseala a mustacioasei a atins punctul maxim de revelion, cand atitudinea dansei a fost un fel de q.e.d la intrebarea cata beatitudine exista pe metru patrat? Raspunsul a fost dat in timp ce taraia placida, indiferenta si normal, plicitisita, un coif argintiu pe care scria inevitabilul La Multi Ani! agatat de piciorul drept fata. MULTA beatitudine. N-a durat mult pana a fost insfacata de un petrecaret mai ager. L-a tratat cu indiferenta presupun, fapt pentru care a doua zi multi aveau urme multe si puternice de zgarieturi. Nici nu citeai pe mustatile dansei cand le administra pedeapsa. Iar ei nu simteau din alte motive, dar asta e alta poveste. Cu care voi reveni. Pana una alta … instantanee studiate cu Bufnitoaia:
Unde-i soricelu?
Urmatoarea victima?
Sa-l mangai putin cu ghieruta, nu? Sigur se simte bine
Povesti cu mustati, nu?
Pernute roz si moi
Bufnitoaia si Aradeanca
La Multi Ani 2013! de la Bufnitoaia
Gata! Mi-am adus aminte de ea…e cu state vechi la Curmatura!!!! Povestile tale cu si despre animalute sunt bestiale! Ai un fel al tau de-a scrie fain despre ele…
Superbe poze!!!!! Dar si gherutze :)))
era culmea sa nu iti aduci aminte de Bufnitoaia 🙂
Exact! Are un fel Andreea de a scrie despre animale incat pana si animalele simt si se baga in seama ca sa devina vedete pe blog sau FB. Bineee, chiar si Bufnitoaia cat ea de vedeta la Curmatura n-a ratat sa apara in pictorial ;))
Multam de aprecieri. Pregatesc o dedicatie si pentru latratori, dar inca imi caut inspiratia 🙂
Mai Andreea, multe lucruri imi inspira pisica asta numai o bufnita nu.
Si ca sa iti dai seama de ce, iti spun un banc.
Un tip se intoarce din vacanta de la tropice si uita sa ii aduca prietenului sau cadoul promis: un papagal care sa vorbeasca. Asa ca in schimb prinde o bufnita si i-o aduce in locul acestuia.
Dupa un timp se intlalnesc si vrand sa faca misto de el il intreaba;
-Ia zi, a inceput papagalul sa vorbeasca?
– Ma, inca nu, dar stii ce atent se uita?
Foarte tare bancul si oarecum reda ce nu are pisica de la Curmatura – adica uitatura atenta, dar daca asa ii zice numele asa i-am zis si eu :)))))
foarte tare bancul =))
Ce simpatica este! Si alintata!!! Un revelion cu adevarat blanos ;)!
La multi ani Andreea!!!
La multi ani! Tu vad ca ai o blana latratoare 🙂
:)))da, mica si latratoare… si inca ce latratoare :))
Stiti voi cam ce varsta are aceasta “pisicuta” ??!
15 ani impliniti in ianuarie 2013 – nu am retinut ziua – informatia este de la D-l Vasile cabanierul
Asa ca starea de “sictir maxim ” la toate si la toti este explicabila
nu ?
Uau, are ceva. Eu ii dadeam in jur de 10 ani. Atunci se tine bine pentru varsta ei :)))
Ce simpatica mascota 😛
Probabil era educata sa nu supere musafirii.
cred ca a educat-o experienta 🙂
🙂 Ce mi-a placut si mie pisica asta! I-am facut si eu o multime de poze! 😛
e obisnuita sa pozeze, asta-i clar 🙂
Nu cred ca visa Bufnitoaia la asa o sedinta foto…
de fapt cred ca a fost cel mai rau cosmar al ei :))
se impun niste explicatii aici. Bufni face in curand (martie) 16 ani! Este o doamna batrana, de aici si miscarile extrem de lente si expresia plictisita. La viata ei a fost mare vanatoare. Este temuta de toti cateii dimprejur; s-a batut cu un mistret in urma cu ceva vreme; s-a imperecheat cu un motan salbatic, in lipsa de altceva:) si a dat nastere unor pui dungati pe sira spinarii, ca pisoii salbatici. Povestile astea le stiu de la cabanierii Vasile si Reta. Si eu m-am grabit sa vad in ea doar o pisica lenesa…..dar mi-am corectat ulterior parerea, acum o privesc cu alti ochi:)
Multam pentru explicatii. Foarte faine 🙂