Etara şi Bojentsi le-am văzut în aceeaşi zi în care am fost la Buzludzha, mai exact după ce deja fusesem uluiţi de ozn-ul comunist din vârful muntelui cu acelaşi nume. Poate din această cauză cele două sate nu m-au impresionat prea mult.
Etara este un complex arhitectural și etnografic, primul de acest gen din Bulgaria, deschis în septembrie 1964 în inima munţilor Stara Planina lângă oraşul Gabrovo. Acest muzeu în aer liber (seamănă cu Muzeul Satului din Bucureşti) este dedicat stilului de viaţă, obiceiurilor, culturii şi măiestriei înaintaşilor bulgarilor de astăzi. Se întinde pe 17 hectare de teren şi are peste 50 de exponate inclusiv case, mori de apă şi alte instalaţii, ateliere meşteşugăreşti etc.
Bozhentsi (sau Bojentsi), situat tot în regiunea Gabrovo, este un sat muzeu parţial locuit. A fost proclamat rezervație arhitecturală și istorică în 1964 și face parte din monumentele culturale ale UNESCO. Graţie acestui fapt există o interdicție pentru construcția oricărei clădiri care nu se încadrează în stilul arhitectural al localităţii. Mi-a plăcut mult mai mult decât Etara, m-am simţit aproape ca în copilărie pe uliţele Sovejei. Nu pentru că seamănă ci pentru liniştea care m-a cuprins când mă plimbam printre căsuţe încercând să surprind frumuseţea locului.
Arbanassi este o localitate mult mai cunoscută decât cele două de mai sus poate pentru că este doar la 4 km de Veliko şi fluxul de turişti este mult mai mare dar şi pentru că este drăguţa, cochetă şi ingrjita. Are multe clădiri vechi, în special biserici din secolele XVII – XVIII.
Ultimul obiectiv văzut în Bulgaria, în ultima zi, pe drumul de întoarcere la Bucureşti este Nicopolis ad Istrum, ruinele unui oraş antic roman. Se află lângă drumul principal E85 Veliko Turnovo spre Ruse. Nu am avut parte de ghid dar are foarte multe plăcuţe explicative detaliate, timp să ai să citeşti tot ce scrie pe ele.