Fata de clatita (grumpy clatita)

clatita-4

O clatita cu personalitate s-a infiintat in bucataria mea dand cu pumnul in masa aproape sa sara din farfurie. Era furioasa deoarece i se parea ca ii este ingradita libertatea de exprimare. Ca noi oamenii nu ne gandim si la ele clatitele deloc, doar ne place sa le infulecam impreuna cu alte maglavaisuri. Ca le combinam cu dulce, cu sarat, cu moale, cu tare, cu rece, cu cald in loc sa le savuram doar pe ele si sa le apreciem la justa valoare.

Dornica sa o linistesc i-am imprumutat o fata:Read More »Fata de clatita (grumpy clatita)

Retezat, cand se lasa seara peste Valea Rea! (2009)

Ploua ca si cum ar fi ultima stropeala inainte sa apara Noe pe firmament. Lumina frontalei se reflecta in perdeaua de picuri. Nu vad mare lucru asa ca privesc in pamant si la picioarele partenerului de drumetie. Ce-o fi fost in mintea mea? Cum am calculat timpul necesar traseului daca de o ora si ceva jucam in filmul “Cei doi somnambuli ai Retezatului”, varianta castigatoare la Zmeura de Aur?  Care era planul de bataie? A da, eu l-am facut:

Cabana Pietrele – Cabana Gentiana – Bordul  Tomii – Lacul Pietrele – Saua Bucura – Varful Peleaga – Varful Papusa – Capul Vaii Rele – Portile Inchise (n.a.: pentru mine ferecate cu lantu’ petrecut de treizeci de ori pe putin) – Lacul Gales – Cabana Pietrele.

retezat-sept-2009-142

Papushe si posetul la Cabana Pietrele

Read More »Retezat, cand se lasa seara peste Valea Rea! (2009)

Toti ochii pe mine. Din tanguielile lui Ilie

Atentia acordata lui Felix si vrajitoarei Cici, oii verzi de pe perete si altor minuscule creaturi insufletite sau nu prea l-au scos din minti pe Ilie, cel cu ochii mari si multi. De aici si hotararea dansului de a ma parasi in glorie si cat mai repede daca nu ii gasesc un loc in ecuatie.

Argumentul ii este imbatabil, mai ales cand bate din gene: “De cate ori nu te-am inveselit eu doar prin simpla prezenta, zi numai? Si zic doar de simpla prezenta ca daca as incepe sa vorbesc o sa zici ca auzi voci.Read More »Toti ochii pe mine. Din tanguielile lui Ilie

La vie en rose

Mult mi-am scormonit mintea si defecte nu mi-am gasit. Nu-s top model, paru-i valvoi de zici ca ma coafez zilnic la 220V, din cand in cand o tuse seaca umple spatiul pe care-l ocup si as putea continua. Totusi asa de impacata sunt cu mine incat mi-ar parea rau daca as fi altfel. Defectul de a nu avea defecte, asa l-am botezat. Dar daca-i ordin, cu placere asa ca impartasesc cu voi o chestiune sacaitoare pentru ilustra mea persoana.

Vad viata-n ceata. Da. Recunosc. Unii o vad in roz. Eu in ceata. Read More »La vie en rose