Twilight, cand alegerea ar fi trebuit sa fie usoara. Racitura sau Blanita?

Relatia mea cu filmele e speciala. Eu nu ma uit la ele, nici ele la mine. Sau vizionez cu intarziere, cand filmul deja a facut istorie. De exemplu “Tacerea Mieilor”. Mi-a placut si am tinut sa impartasesc asta prietenilor mei plina de entuziasm. Ce film bun am vazut, cum joaca Anthony Hopkins, etc. In loc sa ma aprobe clipeau des, plini de uimire.

–          Hello Andreea! Filmul a aparut acum 10 ani!

–          A, bun. Eu acum l-am vazut. Pentru mine-i nou.Read More »Twilight, cand alegerea ar fi trebuit sa fie usoara. Racitura sau Blanita?

Padina, cu soarele in fata. Robin, tu esti?

Incerc sa deschid pleoapele dar imi dau lacrimile. Soarele in combinatie cu zapada dauneaza grav vederii. O simt pe propria mea retina, nu ca mi-ar fi spus-o nenea doctorul cand eram mica si nu vedeam Serbarile Zapezii la Izvorul Muresului.  Scormon in capacul rucsacului. Sa fi uitat chiar ochelarii de soare acasa? Imposibil. In 99% din cazuri sunt primii pusi in rucsac alaturi de frontala si de genunchiere. Gata, i-am gasit. Ce bine.

Suntem la Cota 2000 Sinaia, aproape de baza Salvamont. Alexandra, de fapt Cristi din ce imi aduc aminte,  isi lasa scrisoarea in usa casutei rosii si cochete.  Coboram pe marginea partiei de schi cea numerotata optimist 13 uitandu-ne la telescaunele care parca stau si atunci cand merg. Sau poate chiar nu circula deoarece nu vad picior de schior pe partie. Leaota ne saluta din departare. Strunga Mare, Cheile Horoabei si chiar iubitul meu Drum al Granicerului sunt clare in fata noastra. Frumoasa anatomie a Bucegilor, partea vestica.Read More »Padina, cu soarele in fata. Robin, tu esti?

Momentul acela cand iti place ce faci dar parca nu faci ce-ti place

Viata mea a fost si este o continua cautare si nehotarare in speranta ca ceea ce am gasit ma va linisti si voi zice: Da, asta-i “Pohta ce-am pohtit”. 15 februarie 2007 a fost, la vremea ei, una din zilele in care cautarea a parut ca ia sfarsit, in urma unui interviu de angajare. Aproape renuntasem sa sper ca voi lucra intr-o agentie de publicitate cand mi s-a acordat o sansa, mi s-a intins o mana si am luat intai un deget. Au trecut 6 ani de atunci si nici nu stiu cand.

Promotie Skittles

Am copilarit la Soveja, pe dealuri vrancene. Parintii m-au purtat pe cat mai multe inaltimi si mi-au insuflat dragostea de munte, de aer ozonat, de poteci cu miros de cetina sau de frunze jilave. In liceu visam cu ochii deschisi la facultatea de geografie, dar in anul de gratie 1998 m-am indreptat catre ASE. Aflasem ca geografia nu inseamna doar sa bati poteci la doua mii de metri altitudine si nici nu era la moda. Read More »Momentul acela cand iti place ce faci dar parca nu faci ce-ti place