Oooofff dacă aţi şti cum am pierdut eu trenul şi am alergat după al doilea şi până la urmă am întâlnit Voluntarii din Carpaţi şi ne-a plouat şi am cărat pe noi şi pe provizii de la cariere până sus la cabana Negoiu şi am coborât a doua zi după scripturile lu’ Florin şi iar am cărat provizii de data asta în vopseluri şi a început remarcarea şiiiiiii… m-am întors acasă prea devreme. Spor la treburi! Ne vedem la următoarea!
Nu mă ţine vara deloc la şes, mă mănâncă tălpile grav şi nu de la ciuperca piciorului. Ştirile remarcărilor şi turelor de peste tot din Carpaţi bocancul curat nu mi-l lasă. Read More »Remarcare Negoiu cu Voluntarii Sufletzelle
De multa vreme imi doresc un rottweiler pe care sa-l cheme Fifi. Nu este cel mai potrivit nume pentru un caine de talie mare, mai ales pentru o blandete luptatoare, dar sunt sigura ca l-ar purta foarte fericit. Din ce stiu eu cainii te iubesc asa, mai neconditionat. Altfel ar fi grav, mai ales daca ii strigi Fifi.
Cum in 32 de metri patrati este cam greut sa ai grija cum trebuie de un Fifi coltos, visul meu mai are de asteptat pana voi sta la casa. Fapt pentru care am incercat sa botez dar fara sanse reale de succes cainii, pisicile, papagalii, si alte animale de companie functie de ce isi mai iau cunoscutii. Am fost refuzata politicos pana cand….Read More »in sfarsit … Fifi
Că mi-s mândră sovejeancă am ţinut să mă laud peste tot aşa că ocazia remarcării traseului Soveja Zboina Neagră nu m-a lăsat indiferentă. Nu mi-aş fi iertat prea curând absenţa la “operaţiunea bidineaua”, operaţiune care de fapt e mult mai complexă decât mi-aş fi închipuit.
Soveja (595m) – Şezătoarea Lupilor (1050m) – Cabana forestieră Zboina (1250m) – Vârful Zboina Neagră (1350m).
Marcaj cruce roşie.Read More »Muntii Vrancei cu galeata-n mana. Remarcare Soveja Zboina Neagra.
De curând mi-am schimbat locul de muncă. Odată cu el şi obiceiurile. Năravul sper să rămână acelaşi. Încercările începutului se ţin lanţ de la prima oră începând cu trezitul devreme pe la orele 6 trecute fix când abia se crăcănează de ziuă. Nu de alta dar dacă mă lipesc de pat pierd microbuzul firmei şi merg cu rata până la comuna Pantelimon.
Cum legile lui Murphy nu sunt degeaba bineînţeles că pierd autovehicolul din dotarea companiei în zilele în care sunt înţolită la patru ace şi două toace. În consecinţă primul trocarici găsit în faţă la Cora Pantelimon e salvatorul. De regulă nimeresc unul spre Brăneşti plin cu flăcăi vânjoşi şi săritori întru ajutorarea aproapelui. Fără susţinerea lor până acum ieşeam sigur de câteva ori cu capul prin parbriz să testez aerul de Ilfov. Read More »Viata bate filmul. Episodul 2.