Bucuresti obiective turistice

Viata Bate Filmul. Episodul 1.

M-am gândit să deschid o categorie nouă intitulată “Viaţa Bate Filmul” în care voi relata isprăvi româneşti auzite sau trăite.

Întâlnirea cu domnul Mishu, patron de locaţie. Un domn aproape de vârsta a treia, serios, impune respect. Ne pofteşte într-o încăpere din spatele barului, ceva de primire oaspeţi. Vrea să ne arate planurile sale aşa că solicită angajaţilor să îi aducă laptop-ul din birou. În aşteptare fiind face curat pe o masă, o şterge de praf. Nu mică ne-a fost mirarea când băieţii au venit cu monitorul şi unitatea, acela era laptopul dânsului. Degeaba am insistat să nu se deranjeze prea mult entuziasmul era prea mare. Read More »Viata Bate Filmul. Episodul 1.

Machine Head (Darkness Within) – Tuborg Green Fest

Tuborg Green Fest (Romexpo). Plina de entuziasm am plecat precum un caine caruia ii surade ideea de a linge sare. Starea de fapt se datora in mare parte faptului ca pentru mine Green Fest-ul gravita in jurul Godsmack si Sully Erna, cu care empatizam puternic. Cum centrul gravitatiei mele dadea semne puternice de guturai si lipsa de voce asa si eu dadeam semne de lipsa de chef. Noroc ca Bella Swan cea cu patru roti si numar de inregistrare 330  a sosit contrar obiceiului ei adica repede, ca sa nu ma razgandesc.

In masina urca odata cu noi un tanar slabut, tuns in jur de unu si ceva, imbracat cu un tricou gri si pantaloni blue-jeans trei sferturi  (paranteza – cand zic blue jeans instant imi aduc aminte de Almost Famous… Blue jean baby, L.A. lady, seamstress for the band… inchid paranteza). Revenind, tanarul nu iesea cu nimic in evidenta mai putin Read More »Machine Head (Darkness Within) – Tuborg Green Fest

Viata la Rezidential (ianuarie 2012)

Inceputurile au fost relatate amanuntit in postarea anterioara, umil elogiu al rasaritului imobiliar. De atunci, multe si marunte s-au intamplat, dar asa un valatuc de experiente ca in ultima vreme sa ma copleseasca n-am mai patit. Pana la detalierea valatucului iata micile maruntisuri cu care are grija rezidentialu sa imi umple timpul pe care il petrec in el.

p1070289

Pacanitul peretilor – constanta in viata mea. Acum nu numai cand bate soarele. Incet incet a inceput sa le placa viata  de noapte si fac cu schimbu. Ziua peretele din dreapta noaptea ala din stanga. Mi s-a mai zis ca sunt eu prea sensibila si ca am somnu prea usor.

OST Fest. Day 3. Dolce far niente.

  • by

Lake of tears. Ii vazusem anul trecut la Arenele Romane. Un concert plin de emotie de toamna si de sesiune, desi era in 25 iunie 2011. Nici anul acesta nu m-au dezamagit. Forever Autumn imi aduce aminte de sesiunea din 2000, de Regie pe care am vazut-o numai noaptea cateva luni iar cand am nimerit acolo intr-o dimineata calda de toamna nu-mi dadeam seama unde sunt, desi parca recunosteam Dambovita si Motanul Negru si Piranha… and the season of the fall begins… 

ost fest

New Rock – Collection 2012

Am prins ultima parte din concertul lor iar apoi am cautat umbra in cortul cu scena B. Ziua se desfasura sub semnul lui “dolce far niente”.  O trandavie frumoasa, plina de ganduri cu miscari browniene si nesistematizate cucerise poporul de roacheri. Lumea se prezenta pestrita dar erau cativa numitori comuni. Haine negre, bocanci, tinte, piercing-uri, tatuaje, bocanci si plete lungi. Ori suntem rock-eri ori nu mai suntem.Read More »OST Fest. Day 3. Dolce far niente.