Piatra Craiului trasee

Fricile montaniardului, analiza pe caz. De data asta prin Padinile Frumoase.

  • by

Mie pe munte cel mai mult mi-e frică de fulgere şi de urs, dar mai mult de fulgere. Faţa care a văzut trăsnetul este edificatoare zic eu. Click pe link.

piatra-craiului-nordica-01

Revenind la titlul articolului subiectul analizat sunt EU, altul mai bun nu am găsit. Poate pentru că am şi multe temeri în special pe munte. Atât de multe că în viaţa de zi cu zi nu mai am loc de altele. La asfalt sunt Duncan MacLeod. Ar fi: frica de urs, de fulger, de întuneric, de mers în număr restrâns, de dormit la cort, de pasaje expuse. În plus simt că am fobia lanţurilor – cum le văd atârnând pe perete cum mă apucă bâzâitul. Dar mă tratez prin expunere repetată la sursa temerii. Dacă nu iese tratamentul mai capăt şi altele eventually sau le cronicizez pe cele existente. Noi să fim sănătoşi şi la înălţimi voioşi.Read More »Fricile montaniardului, analiza pe caz. De data asta prin Padinile Frumoase.

Little talks OFF. Mountain sound ON. OFF monsters and men.

Vineri seară. Farurile taie cerneala nopţii. Retina suferă până la lacrimi. Casc de aproape mi se dislocă fălcile. Doamne’ feri să nu adorm cu capul pe umărul şoferului. Halal copilot. Mă activez de parcă mi s-ar fi pus un pumn de pioneze sub fund pe partea de final aproape de ieşirea din DN (?). Acolo calea noastră trage dreapta spre Peştera. Clipind des şi oarecum nedumerită încerc să recunosc drumul pe care îl parcursesem cu alte ocazii doar ziua. Noaptea perspectiva e alta sau mai mult nu este.

culinara-21

Si-am plecat sa “cucerim” Diana

  • by

Acolo e “Degetul lui Anghelide”. Ăla mare sau ăla mic? întreb nevinovată. Mai multe perechi de ochi se întorc mustrătoare dar când văd emitentul întrebării încep să aibă sclipiri zâmbăreţe. Noroc că mă ajută faţa, ce să zic mai mult.

Las în spate trupă de cercetaşi cu urechile ciulite la explicaţiile lui Mugurel şi ochii îndreptaţi spre peretele alb cu vinişoare verzi al Craiului. Greu se mai urcă dealul după o seară de distracţie. M-a obosit mai rău dansul cu domnul Ninel decât tot traseul de sâmbătă. Din păcate nici paşii nu i-am învăţat.Read More »Si-am plecat sa “cucerim” Diana

Hai hui prin Piatra Craiului, Spirla si Umerii Pietrei Craiului

Imi era atât de foame încât aş fi mâncat şi coada ursului din rezervaţie fără probleme ulterioare de digestie. Barbecue să fie. Cu astfel de simţăminte am păşit pe iarba arondată pensiunii Vlad pe care urma să o calc în următoarele zile. N-am fost cea mai simpatică persoană prima jumătate de ora dar după ce am pus stomacul la cale am început să recunosc oamenii, mulţi deja ştiuţi culmea. Cu restul am făcut cunoştinţă pe parcurs, de-a lungul celor două zile de plimbări din seria “Prin munţi cu Asociaţia Montana Carpaţi” de data asta în Piatra Craiului.

piatra-craiului-plaiul-foii-refugiul-spirla-40Read More »Hai hui prin Piatra Craiului, Spirla si Umerii Pietrei Craiului

Revelion Curmatura, Piatra Craiului

Bucuresti. Gara de Nord. 30 decembrie 2012. Orele 09.40 trecute fix. 10 grade cu minus in termometre. Masor cu atentie maxima gresia din gara, cine stie ce descopar. Topai de pe un picior pe celalalt. Nu-mi simt degetelele de la picioare iar cele de la maini ingheata pe o sticla de 2 litri cu apa plata. Nu gasesc manusile. Trenul pare ca ar vrea sa se gareze in ultimul moment, sa ne fragezim in asteptarea lui. N-avem locuri dar ce mai conteaza. Deseara o sa ma lafai in paturi moi la cabana, caldura sobei o sa ma moleseasca daca nu reuseste altceva intre timp, o sa dardai in drum spre buda sperand sa nu alunec, o sa-mi doresc un dus mai mult ca sigur la un moment dat, apa “oparita” de izvor va da un gust aparte periajului dentar – de smalt croit, cu putin noroc de vreme buna ajung si pe creasta… Un nou revelion la altitudine incepe, de data asta in Piatra Craiului, la Cabana Curmatura – 1470m.

revelion-curmatura-piatra-craiului-36

Read More »Revelion Curmatura, Piatra Craiului