andreea

Angel si cartofi prajiti (iunie 2011)

  • by

Mi-am propus mai demult să povestesc despre oamenii care până acum mi-au marcat existenţa, dar nu ştiu dacă voi reuşi să mă ţin vreodată de promisiunea aceea. Si dacă ei vor fi sau nu de acord. Acum sunt cumva într-o dispoziţie în care trebuie să profit de mine şi să scriu…

Ştiţi vorba aceea, cu prima impresie … eh, eu nu vreau să redau prima impresie neapărat ci primele momente pe care mi le aduc aminte despre un om. Şi pentru că tot povestesc într-o postare de “naşa” de botez a blogului aradeanca.com, iată cum m-au chinuit amintirile.Read More »Angel si cartofi prajiti (iunie 2011)

Castane (2009)

La ce te pot ajuta castanele? La alungat gânduri… sau uitat pentru o vreme de cotidian ….
Eram într-o seară pe drumul obişnuit de la metrou către casă. Mă gândeam la ale mele (îmi place foarte mult drumul ăsta… nu îmi dau seama când îl parcurg, şi e un timp dedicat mie în exclusivitate) când ce să văd. La picioarele mele o castană. O ridic. Mă fascina cum lucea în lumina amărâtă a becurilor de pe Olteniţei. Mai merg puţin jucându-mă cu ea şi ce să văd, o alta… şi tot aşa… la un moment dat eram selectivă – le luam pe cele mai lucioase.Read More »Castane (2009)

Oameni, intalniri, Carpati & Sparkling Angels

  • by

Ar fi trebuit să fie o zi frumoasă. La capătul drumului mă aştepta ceva la care visam. Ceva doar al meu pentru că doar eu îl percep aşa. Alţii poate altfel dar părerea lor nu contează, cel puţin nu în acest caz.

suru-zi-1-6

Apus la Cabana Suru

Se întunecase bine şi mai aveam aproape o oră de mers. Ne-am oprit să scoatem frontalele, cei care aveau. A mea era lipsă la apel, undeva pusă bine la ultima căderea a siguranţelor în garsoniera răsăritului de soare. Cealaltă Andree se dovedeşte milostivă şi îmi împrumută luminătoarea ei. Preferă să meargă fără şi nu poate decât să mă bucure hotărârea ei.Read More »Oameni, intalniri, Carpati & Sparkling Angels

Si-am plecat sa “cucerim” Diana

  • by

Acolo e “Degetul lui Anghelide”. Ăla mare sau ăla mic? întreb nevinovată. Mai multe perechi de ochi se întorc mustrătoare dar când văd emitentul întrebării încep să aibă sclipiri zâmbăreţe. Noroc că mă ajută faţa, ce să zic mai mult.

Las în spate trupă de cercetaşi cu urechile ciulite la explicaţiile lui Mugurel şi ochii îndreptaţi spre peretele alb cu vinişoare verzi al Craiului. Greu se mai urcă dealul după o seară de distracţie. M-a obosit mai rău dansul cu domnul Ninel decât tot traseul de sâmbătă. Din păcate nici paşii nu i-am învăţat.Read More »Si-am plecat sa “cucerim” Diana

Muntii Lotrului. Banda albastra de la Talmacel spre Prejba. Despre zilele in care scapi de griji.

Munţii Lotrului erau de mult pe wish list. Tura de recunoaştere (evaluare a traseelor) din iulie am ratat-o la mustaţă. Nu era cuviincios să ratez şi remarcarea, parte a programului “Voluntar in Carpaţi” al Asociaţiei Montane Carpaţi. Înainte de a-mi povesti impresiile dau cuvântul şefului de trib, Florin, dar şi unor voluntari mai puţin sfioşi – Emi şi Pablo.

lotrului-prejba-talmacel-3

Într-o săptămână de muncă 17 voluntari au dat gata câteva obiective:

Oamenii fericiti au memorie scurta si multe amintiri – Martin Page

Oamenii când sunt fericiţi sunt mai buni. Aşa mi se pare mie. Sunt mai îngăduitori cu ceilalţi, plini de optimism, trec mai repede peste chestiile urâte. Pur şi simplu văd viaţa în roz. De exemplu, eu radiez şi încerc să îi molipsesc pe cei din jur cu starea mea… mi s-a spus că sunt luminoasă…

“Fericire, fericiri, s.f. Stare de mulţumire sufletească intensă şi deplină.” Sună bine nu? Dar ce te poate face fericit?

La o astfel de întrebare primul răspuns mi se pare întotdeauna cel mai bun. Interesant e faptul că răspunsul nu va fi acelaşi dacă pui întrebarea la o anumită distanţă în timp. Fericirea, de fapt starea aceea de mulţumire, variază funcţie de întâmplările din viaţa ta.Read More »Oamenii fericiti au memorie scurta si multe amintiri – Martin Page