Din garsoniera mea

Fasole cu ciolan. Sceneta. Amintiri din Buila Vanturarita

Seara de dinaintea traseului am petrecut-o la foc de tabara, cu mancare gatita la ceaun pentru tot plutonul. Meniul pentru urmatoarea seara era o propunere culinara indecenta, ii simteam aromele in nari. “… nitica fasole cu ciolan (au fost carnaciori de fapt dar mi-am imaginat eu ciolan) la ceaun, langa avem mamaliguta, muraturi si daca nu va saturati o sa mai fie …”. Tot ce trebuia era sa ne intoarcem teferi de pe munte.

Cu zorii in gene ne trezim. O cafeluta, ultimele discutii si plecam. Despre cum au decurs ostilitatile pot spune doar: tura din Buila Vanturarita a fost o iesire pentru o viata intreaga. Un fel de shaorma cu de toate, gustoasa dar greu de digerat.Read More »Fasole cu ciolan. Sceneta. Amintiri din Buila Vanturarita

Ciocanelul si perciunasul (Thor si Wolverine)

Week-endul ce a trecut am vazut doua filme exact pe gustul meu. Muuulte efecte speciale, nu prea multa filozofie si barbati … inteligenti. O mica precizare, forta pumnului cateodata le depaseste inteligenta. Scriind mi-am adus aminte de un banc.

Concurs de promovare la politisti. Printre probe, una de inteligenta: o placa cu o gaura rotunda si una triunghiulara, si doua obiecte de formele corespunzatoare, care trebuiau introduse in gauri.
Rezultat: 5 la suta din politisti sunt inteligenti, restul sunt puternici si foarte puternici. 
Ceva de genu foarte da’ foaaarte puternic era numitul Thor, domnu cu barosu, mandru muschiu pe el. Ma uitam la film asa, din fibra-n fibra. Cele mai intense au fost secventele fara tricou.

Conform obiceiului meu, am vorbit destul de mult cu monitorul in momentele importante ale filmului:
– Abia la dat ta-su afara, nu e demn. N-are cum sa ia ciocanu, n-are cum.
– Hai maaaa, ridica-l … tu-i ceapa ma-sii de ciocanel…
– Neaparat, trebe sa aflu cine-i actoru asta. E imens.
– Ahaaa, stiam io ca aia e printesa din Razboiu Stelelor.Read More »Ciocanelul si perciunasul (Thor si Wolverine)

Viata la Rezidential (ianuarie 2012)

Inceputurile au fost relatate amanuntit in postarea anterioara, umil elogiu al rasaritului imobiliar. De atunci, multe si marunte s-au intamplat, dar asa un valatuc de experiente ca in ultima vreme sa ma copleseasca n-am mai patit. Pana la detalierea valatucului iata micile maruntisuri cu care are grija rezidentialu sa imi umple timpul pe care il petrec in el.

p1070289

Pacanitul peretilor – constanta in viata mea. Acum nu numai cand bate soarele. Incet incet a inceput sa le placa viata  de noapte si fac cu schimbu. Ziua peretele din dreapta noaptea ala din stanga. Mi s-a mai zis ca sunt eu prea sensibila si ca am somnu prea usor.

M-am luptat cu aspiratorul … si am infrant!

  • by

Scriu cu patru, poate trei, degete functionale din cele cinci pe care le am la mana dreapta. Bine ca le mai am. Macar am invins… aspiratorul. Ca de el uitasem in prima parte a razbunarii electrocasnicelor.

La un anumit moment dat in viata m-a mancat grav acolo unde nu e frumos sa te scarpini in public (nu, nu e nasu’) asa ca acum sunt harnica posesoare de covoare culoare crem ca untu, cu avantajul ca sunt usor “murdaribile” si in principiu se vede orice fir de par sau firimitura. Astfel ca… se facea la ceas de seara ca ma hotarasc sa dau cu aspiratorulRead More »M-am luptat cu aspiratorul … si am infrant!

Cugetari fonice

  • by

Fasaitul frunzelor sub picioare, rapaitul ploii, sunetul scos de tecile uscate de fasole ce crapa, de papusoi cand se curata cu razatoarea sau de perele ce cadeau pe pietrele din curte, toate reprezinta pentru mine toamna. Iarna e scartaitul zapezii sub talpa bocancului si sub sinele saniei, troznetele lemnelor in soba, fluieratul ceaunului cu mamaliga cand ramanea fara apa, si pocniturile plugusorului. Vara mi-o aduce aminte harsaitul coasei prin faneata si sfaraitul fanului uscat, iar serile erau mai vesele cu oracaitul broastelor si taraitul greierilor prin curte. Ciripitul pasarelelor, susurul apelor prea mari, mielutii ce behaie fericiti – aceasta e primavara.

Toate sunt redarile fonice ale anotimpurilor copilariei mele petrecute la Soveja, la bunici. Singurul pe care mi-l aduc aminte cu tristete este guitatul porcilor cand le venea sorocul de Craciun. Recunosc cu mana pe inima ca il vedeam destul de des friptura pe cocosul bunicii, cu trilurile lui ragusite de la 5 dimineata. Atemporal si mereu frumos – torsul pisicilor.Read More »Cugetari fonice

De ce l-am votat pe Adrian Tutu?

  • by

Pentru ca atunci ca si acum cred in ceea ce a vrut el sa ne comunice la momentul finalei. Cred in patriotism. Sunt sigura ca sunt Roman deci pot. Aici am invatat, aici voi ramane… si imi doresc “Copilul meu sa zica te iubesc in Romana”.

De aceea l-am votat. Nu a fost cauza sociala mult blamata. A fost talentul de orator. Pacat ca s-a lasat. Ar fi un bun politician. Read More »De ce l-am votat pe Adrian Tutu?