povesti haioase

Castane (2009)

La ce te pot ajuta castanele? La alungat gânduri… sau uitat pentru o vreme de cotidian ….
Eram într-o seară pe drumul obişnuit de la metrou către casă. Mă gândeam la ale mele (îmi place foarte mult drumul ăsta… nu îmi dau seama când îl parcurg, şi e un timp dedicat mie în exclusivitate) când ce să văd. La picioarele mele o castană. O ridic. Mă fascina cum lucea în lumina amărâtă a becurilor de pe Olteniţei. Mai merg puţin jucându-mă cu ea şi ce să văd, o alta… şi tot aşa… la un moment dat eram selectivă – le luam pe cele mai lucioase.Read More »Castane (2009)

in sfarsit … Fifi

De multa vreme imi doresc un rottweiler pe care sa-l cheme Fifi. Nu este cel mai potrivit nume pentru un caine de talie mare, mai ales pentru o blandete luptatoare, dar sunt sigura ca l-ar purta foarte fericit. Din ce stiu eu cainii te iubesc asa, mai neconditionat. Altfel ar fi grav, mai ales daca ii strigi Fifi.
Cum in 32 de metri patrati este cam greut sa ai grija cum trebuie de un Fifi coltos, visul meu mai are de asteptat pana voi sta la casa. Fapt pentru care am incercat sa botez dar fara sanse reale de succes cainii, pisicile, papagalii, si alte animale de companie functie de ce isi mai iau cunoscutii. Am fost refuzata politicos pana cand….Read More »in sfarsit … Fifi

Andreea si blogul. Articol scris de prietena mea Cristina

Am aparut la ziar, asta ca sa ma laud. (prin 2007 – 2008)

“Recunosc, n-am luat în seamă povestea asta cu blogurile. Deşi mai citesc din când în când. O fi un fenomen, n-o fi? O să treacă, poate, ca orice modă? S-o permanentiza, ca metodă de comunicare între oameni? Habar n-am, şi nici n-am urmărit discuţia, sigur s-a făcut în comunitatea bloggerilor. Îţi faci blog ca să spui ce? De ce? Şi cui, pe cine interesează? Pot să înţeleg motivele unora, în general ale persoanelor publice. La unele, chiar persoane publice fiind, mărturisesc că nu le înţeleg. Dar asta e deja o altă poveste. Ce mă intrigă la chestiune este nevoia oamenilor de a comunica. Ce? Orice. Ce-au mai făcut, cu cine s-au mai întâlnit, ce-ar vrea să facă, ce visează, ce aşteaptă, ce nu aşteaptă…. Când s-or fi rupt zăgazurile dintre noi şi lume? De unde vine nevoia de a povesti? De ce prin scris? De ce nu prin vorbe?

Ca de obicei, ceea ce ne pune pe gânduri nu sunt fenomenele mari în sine, despre care auzim/citim. Experienţele personale, uimirile oferite de oamenii cunoscuţi ne produc revelaţii, ne fac să ne punem întrebări, abia atunci remarcăm că fenomenul … e chiar un fenomen. De ce scriu oamenii? De ce scrie Andreea? Read More »Andreea si blogul. Articol scris de prietena mea Cristina

Momentul acela cand iti place ce faci dar parca nu faci ce-ti place

Viata mea a fost si este o continua cautare si nehotarare in speranta ca ceea ce am gasit ma va linisti si voi zice: Da, asta-i “Pohta ce-am pohtit”. 15 februarie 2007 a fost, la vremea ei, una din zilele in care cautarea a parut ca ia sfarsit, in urma unui interviu de angajare. Aproape renuntasem sa sper ca voi lucra intr-o agentie de publicitate cand mi s-a acordat o sansa, mi s-a intins o mana si am luat intai un deget. Au trecut 6 ani de atunci si nici nu stiu cand.

Promotie Skittles

Am copilarit la Soveja, pe dealuri vrancene. Parintii m-au purtat pe cat mai multe inaltimi si mi-au insuflat dragostea de munte, de aer ozonat, de poteci cu miros de cetina sau de frunze jilave. In liceu visam cu ochii deschisi la facultatea de geografie, dar in anul de gratie 1998 m-am indreptat catre ASE. Aflasem ca geografia nu inseamna doar sa bati poteci la doua mii de metri altitudine si nici nu era la moda. Read More »Momentul acela cand iti place ce faci dar parca nu faci ce-ti place

Toti ochii pe mine. Din tanguielile lui Ilie

Atentia acordata lui Felix si vrajitoarei Cici, oii verzi de pe perete si altor minuscule creaturi insufletite sau nu prea l-au scos din minti pe Ilie, cel cu ochii mari si multi. De aici si hotararea dansului de a ma parasi in glorie si cat mai repede daca nu ii gasesc un loc in ecuatie.

Argumentul ii este imbatabil, mai ales cand bate din gene: “De cate ori nu te-am inveselit eu doar prin simpla prezenta, zi numai? Si zic doar de simpla prezenta ca daca as incepe sa vorbesc o sa zici ca auzi voci.Read More »Toti ochii pe mine. Din tanguielile lui Ilie