Atât de dimineaţă încât e inuman să te trezeşti. Şi totuşi cinci zile din şapte ea o face promiţându-şi că mâine va fi ultima zi în care i se mai întâmplă. Până a doua zi când îşi reia promisiunea. Zilele curg la fel, nimic nu le strică monotonia. Nici măcar ieşirile dese la munte pentru care este invidiată de multă lume. Nici măcar, nici măcar, nici măcar…Read More »Comfortably numb
Aseară am ajuns acasă la orele 22.30 de la serviciu. Răcită cobză. Îmi era puţin foame dar nu aveam nimic în frigider. Cum închisese la Auchan m-am resemnat, n-o fi foc să stau nemâncată – tot a trecut de 6 seara.
Mai grav e că trebuia să iau o aspirină, două şi… apă minerală n-aveam, apă plată n-aveam, sucurile erau bocnă la frigider, apă de la robinet nu-mi venea să beau (are impurităţi plus că o să mă umplu de calcar… precum maşina de spălat). Când ce să vezi. Noroc pe capul meu. Ieri primisem din partea companiei un bax de Holsten Radler 0.33l ce trona nestingherit lângă uşă, la intrare. Read More »Radler-ul si aspirina
De curând mi-am schimbat locul de muncă. Odată cu el şi obiceiurile. Năravul sper să rămână acelaşi. Încercările începutului se ţin lanţ de la prima oră începând cu trezitul devreme pe la orele 6 trecute fix când abia se crăcănează de ziuă. Nu de alta dar dacă mă lipesc de pat pierd microbuzul firmei şi merg cu rata până la comuna Pantelimon.
Cum legile lui Murphy nu sunt degeaba bineînţeles că pierd autovehicolul din dotarea companiei în zilele în care sunt înţolită la patru ace şi două toace. În consecinţă primul trocarici găsit în faţă la Cora Pantelimon e salvatorul. De regulă nimeresc unul spre Brăneşti plin cu flăcăi vânjoşi şi săritori întru ajutorarea aproapelui. Fără susţinerea lor până acum ieşeam sigur de câteva ori cu capul prin parbriz să testez aerul de Ilfov. Read More »Viata bate filmul. Episodul 2.
M-am gândit să deschid o categorie nouă intitulată “Viaţa Bate Filmul” în care voi relata isprăvi româneşti auzite sau trăite.
Întâlnirea cu domnul Mishu, patron de locaţie. Un domn aproape de vârsta a treia, serios, impune respect. Ne pofteşte într-o încăpere din spatele barului, ceva de primire oaspeţi. Vrea să ne arate planurile sale aşa că solicită angajaţilor să îi aducă laptop-ul din birou. În aşteptare fiind face curat pe o masă, o şterge de praf. Nu mică ne-a fost mirarea când băieţii au venit cu monitorul şi unitatea, acela era laptopul dânsului. Degeaba am insistat să nu se deranjeze prea mult entuziasmul era prea mare. Read More »Viata Bate Filmul. Episodul 1.