Atât de dimineaţă încât e inuman să te trezeşti. Şi totuşi cinci zile din şapte ea o face promiţându-şi că mâine va fi ultima zi în care i se mai întâmplă. Până a doua zi când îşi reia promisiunea. Zilele curg la fel, nimic nu le strică monotonia. Nici măcar ieşirile dese la munte pentru care este invidiată de multă lume. Nici măcar, nici măcar, nici măcar…Read More »Comfortably numb
Vineri seară. Farurile taie cerneala nopţii. Retina suferă până la lacrimi. Casc de aproape mi se dislocă fălcile. Doamne’ feri să nu adorm cu capul pe umărul şoferului. Halal copilot. Mă activez de parcă mi s-ar fi pus un pumn de pioneze sub fund pe partea de final aproape de ieşirea din DN (?). Acolo calea noastră trage dreapta spre Peştera. Clipind des şi oarecum nedumerită încerc să recunosc drumul pe care îl parcursesem cu alte ocazii doar ziua. Noaptea perspectiva e alta sau mai mult nu este.
De obicei, la munte, ziua începe mult prea devreme pentru mine. Şi degeaba. Egoistă din fire renunţ la frumuseţile răsăritului pentru câteva minute spre jumătăţi de oră de somn. Păcat că alţii nu renunţă şi nici nu îşi aud ceasul când sună. Aşa că eu deşi nu doresc a admira răsăritul de la ora 5 – 6 dimineaţa mă trezesc, zgâlţâi inculpaţii şi mă culc la loc bombănind.
Dimineaţa lui 17 august 2013 n-a ieşit din tipare. Liniştea Prejbei s-a terminat vremelnic cu coate date fix în coaste fotografului din dreapta întrebându-mă unde am greşit aşa în general. Că în particular îmi ştiu erorile. Am aţipit instant după sfârşirea croşeului şi am deschis ochii când soarele ar fi trebuit să fie de o suliţă pe cer doar că era cam înnorat şi vârful suliţei puţin cam bont.Read More »Prejba Voinesita, remarcare muntii Lotrului. Adrenalina cu ciobanesti si cina festiva la stana
Munţii Lotrului sunt pe cât de sălbateci pe atât de neumblaţi de turişti. Logic. Potenţial turistic au, mai prost cu infrastructura. Pe mari porţiuni traseele nu sunt întreţinute, ca să nu zic inexistente. Munca a fost din plin pentru voluntari. Până la remarcarea / refacerea propriu-zisă traseului au fost zile întregi de recunoaştere, s-a orbecăit căutând drumul cel drept sau în coturi… pe unde duce poteca.
Cel mai fain era prin păşuni, poieni, pajişti, adicătelea câmp deschis unde dezorientarea era mai mare decât dacă s-ar fi schimbat polii magnetici ai pământului. Read More »Despre voluntariat numai de bine!
Mi-am propus mai demult să povestesc despre oamenii care până acum mi-au marcat existenţa, dar nu ştiu dacă voi reuşi să mă ţin vreodată de promisiunea aceea. Si dacă ei vor fi sau nu de acord. Acum sunt cumva într-o dispoziţie în care trebuie să profit de mine şi să scriu…
Ştiţi vorba aceea, cu prima impresie … eh, eu nu vreau să redau prima impresie neapărat ci primele momente pe care mi le aduc aminte despre un om. Şi pentru că tot povestesc într-o postare de “naşa” de botez a blogului aradeanca.com, iată cum m-au chinuit amintirile.Read More »Angel si cartofi prajiti (iunie 2011)
Ar fi trebuit să fie o zi frumoasă. La capătul drumului mă aştepta ceva la care visam. Ceva doar al meu pentru că doar eu îl percep aşa. Alţii poate altfel dar părerea lor nu contează, cel puţin nu în acest caz.
Apus la Cabana Suru
Se întunecase bine şi mai aveam aproape o oră de mers. Ne-am oprit să scoatem frontalele, cei care aveau. A mea era lipsă la apel, undeva pusă bine la ultima căderea a siguranţelor în garsoniera răsăritului de soare. Cealaltă Andree se dovedeşte milostivă şi îmi împrumută luminătoarea ei. Preferă să meargă fără şi nu poate decât să mă bucure hotărârea ei.Read More »Oameni, intalniri, Carpati & Sparkling Angels
Acolo e “Degetul lui Anghelide”. Ăla mare sau ăla mic? întreb nevinovată. Mai multe perechi de ochi se întorc mustrătoare dar când văd emitentul întrebării încep să aibă sclipiri zâmbăreţe. Noroc că mă ajută faţa, ce să zic mai mult.
Las în spate trupă de cercetaşi cu urechile ciulite la explicaţiile lui Mugurel şi ochii îndreptaţi spre peretele alb cu vinişoare verzi al Craiului. Greu se mai urcă dealul după o seară de distracţie. M-a obosit mai rău dansul cu domnul Ninel decât tot traseul de sâmbătă. Din păcate nici paşii nu i-am învăţat.Read More »Si-am plecat sa “cucerim” Diana