Tocmai ce am (re)văzut un filmuleţ. Lunguţ. Nu suficient cât să plictisească dar suficient cât să dea de gândit. Iar la sfârşitul lui am concluzionat.
Carpaţii noştri merită nu numai muzica lui Enescu! De fapt, dacă stau să mă gândesc, nu merită nimic. Lor li se datorează totul. Sunt cei mai frumoşi munţi din Univers pentru că nu s-au descoperit alţii mai dihai ca ei şi bineînţeles pentru că sunt ai mei. Şi ai noştri.Read More »Cei mai frumosi munti din Univers
Mie pe munte cel mai mult mi-e frică de fulgere şi de urs, dar mai mult de fulgere. Faţa care a văzut trăsnetul este edificatoare zic eu. Click pe link.
Revenind la titlul articolului subiectul analizat sunt EU, altul mai bun nu am găsit. Poate pentru că am şi multe temeri în special pe munte. Atât de multe că în viaţa de zi cu zi nu mai am loc de altele. La asfalt sunt Duncan MacLeod. Ar fi: frica de urs, de fulger, de întuneric, de mers în număr restrâns, de dormit la cort, de pasaje expuse. În plus simt că am fobia lanţurilor – cum le văd atârnând pe perete cum mă apucă bâzâitul. Dar mă tratez prin expunere repetată la sursa temerii. Dacă nu iese tratamentul mai capăt şi altele eventually sau le cronicizez pe cele existente. Noi să fim sănătoşi şi la înălţimi voioşi.Read More »Fricile montaniardului, analiza pe caz. De data asta prin Padinile Frumoase.
Viaţa privită doar în alb şi negru mi se pare tăioasă, fără speranţe şi fără viitor. Ca o partidă de şah la care intuieşti mişcarea adversarului şi e evident că partidă se va termina cu un mat pentru o parte sau şi mai trist cu o remiză. Totul depinde de mutări.
Au fost momente în care alb negrul cuiva m-a rănit deoarece nu i-am înţeles incapacitatea de a vedea gri-ul când el există acolo între cele două non-culori, infinite nuanţe pe care le percepem funcţie de disponibilitatea sau dorinţa noastră. C-aşa-i în tenis. Şi aşa e şi-n viaţă. Dar ce să fac dacă mie nu mi-a plăcut niciodată jocul de şah deşi îi ştiu mutările şi regulile de bază. Introducerea nu are mare legătură cu cuprinsul dar pot zice că a fost cu efecte cromatice tura. Nuanţele mele de gri pot fi oricând puse în evidenţă de alte culori atent alese funcţie de circumstanţe şi inspiraţia fotografului.Read More »Magura Codlei, Everestul Persanilor. Bonus – Cetatea Neagra.
Boabe de fasole mari şi aurii, ciuperci, două bucăţi de cârnat, felii subţiri de şuncă perpelită uşor cât să se încovoaie în farfurie, o roşie, toate asortate cu un ou ochi cu gălbenuşul puţin moale ce abia aşteaptă să fie spart de feliile de pâine prăjită. English Breakfast. Ceva mai bun nu există pentru un haplea matinal. I looove England, that’s for sure. Cel puţin la micul dejun.
Dar dacă e vorba despre cafea… încă puţin şi ajungeam în pragul depresiei. Închid ochii şi înghit. Să avem o zi minunată, asta ne dorim cu toţii. De ce să o stricăm de la prima doză de cafeină? Explicaţia a venit simplu: “She’s an alien. She doesn’t drink coffee.”
Bucuria revederii, sporovăieli, chicote şi îmbarcarea în maşină. E o zi mare azi. Read More »Stonehenge, Bath si English Breakfast. Desfasurarea actiunii. Londra partea 3.
E roz Luminoaso. Zburăm cu un avion roz. De când visam asta. Strâng din ochi şi păşesc cu dreptul în mijlocul de locomoţie. Găsim locuri in spate, trei doar pentru noi două. Mă aşez pe cel de lângă geam pe principiul că e mai bine noaptea, că oricum nu se vede nimic. Momentul decolării îmi place ca de fiecare dată. Dă fluturi în stomac. Fluturii de obicei sunt frumoşi.
Partea în care se caută culoarul de zbor nu e preferata mea plus că se pare că existau ceva probleme cu presurizarea. Păcăneau urechile mai rău că petardele în noapte dintre ani. Read More »si sa continuam cu continuarea. Londra partea 2
Povestea incursiunii britanice / londoneze începe cu mult înainte ca ea să se întâmple de fapt. Încurajările prietenilor m-au însoţit în cele câteva săptămâni premergătoare zborului aşa că atunci când a venit eram mai pregătită ca niciodată.
Am primit un “telefon” liniştitor de la o companie de asigurări nu de alta dar zborurile cu avionul nu sunt ceva uşor chiar dacă ar fi cel mai sigur mijloc de transport. Mi s-a spus la dorinţa de a pleca în pantaloni de munte (că tot e frig acolo) că doamne feri’ în caz de ceva n-aş vrea să fiu repatriată în pantaloni de polar dar totuşi în caz că se întâmplă ceva e mai bine că suntem mai mulţi şi nu ne plictisim în grup până la Doamne Doamne. Iar pe de altă parte poate să-mi fie oricâtă frică, dacă nu e ziua în care cad avioanele, nu cade nici al meu. Şi dacă e să cadă, pot să am frică sau relaxare 100%, că tot cade. Read More »Sa incepem cu inceputul. Londra prima parte
De-a lungul existenţei am cunoscut mulţi oameni. Unii au rămas în peisaj mai mult alţii mai puţin. Sau poate eu am rămas mai mult sau mai puţin în peisajul lor. Funcţie de circumstanţe sau de alegeri. Mi-i aduc aminte. Bineînţeles, pe unii mai mult pe alţii mai puţin. În schimb vorbele lor câteodată au reuşit să mă marcheze şi să le închid într-un colţişor de memorie în care mai scotocesc din când în când.Read More »Cuvintele nu sunt doar cuvinte, decat atunci cand viata iti confirma asta