Depozitul pe termen lung

Fac ce fac câteodată şi scot bani de pe card de care nu am nevoie decât parţial când plec teleleu pe poteci că (încă) nu s-au inventat mall-urile prin căldarea Malaiestiului. Fapt pentru care mai las din ei într-una din cărţile pe care le găsesc bloc aşezate una peste alta pe masă că nu mai au loc în bibliotecă. Nu vreau să îmi sugerez gradul de cultură, chiar sunt oarecum dezamăgită de ritmul în care evoluez de când sunt bombonieră în Candy Crush. Trebuie să iau măsuri până nu dau în diabet şi în dependenţă.Read More »Depozitul pe termen lung

ABC-ul vopsitorului de munti

A fost odată o potecă neremarcată… apoi au venit voluntarii cu găleata-n mână. Restul e istorie.

Ana are mere şi remarcările au ABC-ul lor. Bineînţeles, ce veţi citi în continuare este un ABC în manieră personală, impresii şi amintiri culese în doi ani de zile de când bat potecile pe lângă cei cu găleata-n mână.

Asociaţia Montana Carpaţi, Andromaca, Albul nu uita albul, Andreea pictoriţa – primul voluntar care m-a învăţat cum se ţine pensula şi cum se face o cruce roşie perfectă pe traseul spre Zboina Neagră, Alex (5 anişori) – sufleţel de voluntar, cel care fără să vrea şi fără să ştie mi-a influenţat viitorul făcându-mă să mă gândesc de mai multe ori înainte de a spune: “Gata, eu nu mai pot” măcar de ruşine dacă nu de altceva, felicitări părinţilor că îl cresc şi educă în acest spirit, Read More »ABC-ul vopsitorului de munti

Trasee redeschise in Masivul Fagaras, zonele Urlea, Sambata de Sus si Sebes

  • by

In perioada 25 iulie – 10 august 2014, Asociaţia Montană Carpaţi a organizat în colaborare cu serviciul Salvamont Victoria şi Asociaţia „SOS Ţara Făgăraşului” o nouă etapă a programului „Voluntar în Carpaţi 2014”, de data aceasta în Munţii Făgăraş – zonele Urlea, Sâmbăta de Sus şi Sebeş. Munca efectivă a constat în revopsirea marcajelor, îndepărtarea obstacolelor de pe poteci şi montarea unor stâlpi şi săgeţi indicatoare.

Fosta cabana Urlea

 Fosta cabană Urlea. Autor foto: Alexandra Enescu

Au fost remarcate traseele:

Remarcare in Ciucas, printre rhododendroni. Nu degeaba Muntelui Rosu i se zice Muntele Rosu.

De obicei cand se intampla cele povestite mai jos e dimineata zilei de luni, orele 06.30 trecut fix. Cocosul din telefon racneste apocaliptic stresand timpanele şi stricându-mi visele roz, cu rhododendroni. Imi incerc fortele in timp ce ma ridic cu greu din pat. E moale, asternuturile sunt curate si miros a mine. Pun talpile in pamant, adica pe covorul plusat si crem. Sunt umflate si nu suporta atingerea podelei. Calc cu grija, cine stie de ce ma pot lovi. Ajung la telefon si ii sting urletele. Ma asez pe scaun si incerc sa ma dezmeticesc. Merge o cafea. Dar sa ma mai intind putin inainte. Nu dureaza mult pana cocosul atinge iar decibeli de nesuportat, talpile umflate iar ating covorul, iar sting durerea orologiului, iar in pat??? Mai bine nu, hai la cafea.

Capul imi e umflat si mare si se intreaba daca ala dintre urechi e acolo si stie macar cum il cheama. In timp ce caut ibricul, zaharul si cafeaua ma gandesc cu incetinitorul la ce voi imbraca. Aleg de fiecare data ceva costumatie lejera, sporty spice, in conformitate cu incaltamintea care sigur va fi comoda si foarte larga, ca sa incapa talpile in ea. Calc ca pe ace si imi transfer lucrurile dintr-o geanta in alta. Telefoane, acte, legitimatii. In drum spre baie ocolesc rucsacul pe jumatate desfacut, ma lovesc de betele de trekking, ma impiedic de bocanci si alte chestiuni de obicei dureroase pentru talpi. Despre care deja am precizat ca sunt umflate. Tot cu incetinitorul ma spal pe fata si ridic privirea sa ma admir in oglinda. Lucru nu neaparat admirabil. Parul imi e valvoi, lucru cert ca am adormit cu el ud. Macar am avut puterea sa il spal tarziu in noapte. In timp ce incerc sa imi linistesc meteoritul din freza suflu in cafea si ma uit cu jind la pat. De ce nu mi-am luat eu o zi libera oare?

Ciucas remarcare Chirusca Curmatura Stanei Boncuta (11)Read More »Remarcare in Ciucas, printre rhododendroni. Nu degeaba Muntelui Rosu i se zice Muntele Rosu.