Deep Purple. Cronica unui concert ratat.

Roade rău cizma, degetul mic de la piciorul stâng suferă şi suspină. Roade şi stomacul. De la Unirea la Universitate gândurile mi se leagă fuioare cu aromele fiecărei patiserii întâlnite. La următoarea sigur sigur îmi iau ceva. Piedici au apărut în calea mea nenumărate. Ba lipsa produselor în galantar, ba un cerşetor insistent ce îţi scanează banii din portofel de parcă ar avea vizorul lui Geordi La Forge, ba vânzătorul ce serveşte cu ţigara în colţul gurii cu scrumul de un centimetru şi tot aşa.

Înainte de gura de metrou “Universitate” o plăcintă babană, format triunghiular, cu brânză şi stafide mă ţintuieşte în faţa unei vitrine. Read More »Deep Purple. Cronica unui concert ratat.

Cei mai frumosi munti din Univers

Tocmai ce am (re)văzut un filmuleţ. Lunguţ. Nu suficient cât să plictisească dar suficient cât să dea de gândit. Iar la sfârşitul lui am concluzionat.

Carpaţii noştri merită nu numai muzica lui Enescu! De fapt, dacă stau să mă gândesc, nu merită nimic. Lor li se datorează totul. Sunt cei mai frumoşi munţi din Univers pentru că nu s-au descoperit alţii mai dihai ca ei şi bineînţeles pentru că sunt ai mei. Şi ai noştri.Read More »Cei mai frumosi munti din Univers

Fricile montaniardului, analiza pe caz. De data asta prin Padinile Frumoase.

  • by

Mie pe munte cel mai mult mi-e frică de fulgere şi de urs, dar mai mult de fulgere. Faţa care a văzut trăsnetul este edificatoare zic eu. Click pe link.

piatra-craiului-nordica-01

Revenind la titlul articolului subiectul analizat sunt EU, altul mai bun nu am găsit. Poate pentru că am şi multe temeri în special pe munte. Atât de multe că în viaţa de zi cu zi nu mai am loc de altele. La asfalt sunt Duncan MacLeod. Ar fi: frica de urs, de fulger, de întuneric, de mers în număr restrâns, de dormit la cort, de pasaje expuse. În plus simt că am fobia lanţurilor – cum le văd atârnând pe perete cum mă apucă bâzâitul. Dar mă tratez prin expunere repetată la sursa temerii. Dacă nu iese tratamentul mai capăt şi altele eventually sau le cronicizez pe cele existente. Noi să fim sănătoşi şi la înălţimi voioşi.Read More »Fricile montaniardului, analiza pe caz. De data asta prin Padinile Frumoase.

Magura Codlei, Everestul Persanilor. Bonus – Cetatea Neagra.

Viaţa privită doar în alb şi negru mi se pare tăioasă, fără speranţe şi fără viitor. Ca o partidă de şah la care intuieşti mişcarea adversarului şi e evident că partidă se va termina cu un mat pentru o parte sau şi mai trist cu o remiză. Totul depinde de mutări.

magura-codlei-si-cetatea-neagra-08Au fost momente în care alb negrul cuiva m-a rănit deoarece nu i-am înţeles incapacitatea de a vedea gri-ul când el există acolo între cele două non-culori, infinite nuanţe pe care le percepem funcţie de disponibilitatea sau dorinţa noastră. C-aşa-i în tenis. Şi aşa e şi-n viaţă. Dar ce să fac dacă mie nu mi-a plăcut niciodată jocul de şah deşi îi ştiu mutările şi regulile de bază. Introducerea nu are mare legătură cu cuprinsul dar pot zice că a fost cu efecte cromatice tura. Nuanţele mele de gri pot fi oricând puse în evidenţă de alte culori atent alese funcţie de circumstanţe şi inspiraţia fotografului.Read More »Magura Codlei, Everestul Persanilor. Bonus – Cetatea Neagra.