Sa incepem cu inceputul. Londra prima parte

Povestea incursiunii britanice / londoneze începe cu mult înainte ca ea să se întâmple de fapt. Încurajările prietenilor m-au însoţit în cele câteva săptămâni premergătoare zborului aşa că atunci când a venit eram mai pregătită ca niciodată.

Am primit un “telefon” liniştitor de la o companie de asigurări nu de alta dar zborurile cu avionul nu sunt ceva uşor chiar dacă ar fi cel mai sigur mijloc de transport. Mi s-a spus la dorinţa de a pleca în pantaloni de munte (că tot e frig acolo) că doamne feri’ în caz de ceva n-aş vrea să fiu repatriată în pantaloni de polar dar totuşi în caz că se întâmplă ceva e mai bine că suntem mai mulţi şi nu ne plictisim în grup până la Doamne Doamne. Iar pe de altă parte poate să-mi fie oricâtă frică, dacă nu e ziua în care cad avioanele, nu cade nici al meu. Şi dacă e să cadă, pot să am frică sau relaxare 100%, că tot cade. Read More »Sa incepem cu inceputul. Londra prima parte

Cuvintele nu sunt doar cuvinte, decat atunci cand viata iti confirma asta

De-a lungul existenţei am cunoscut mulţi oameni. Unii au rămas în peisaj mai mult alţii mai puţin. Sau poate eu am rămas mai mult sau mai puţin în peisajul lor. Funcţie de circumstanţe sau de alegeri. Mi-i aduc aminte. Bineînţeles, pe unii mai mult pe alţii mai puţin. În schimb vorbele lor câteodată au reuşit să mă marcheze şi să le închid într-un colţişor de memorie în care mai scotocesc din când în când.Read More »Cuvintele nu sunt doar cuvinte, decat atunci cand viata iti confirma asta

Comfortably numb

Atât de dimineaţă încât e inuman să te trezeşti. Şi totuşi cinci zile din şapte ea o face promiţându-şi că mâine va fi ultima zi în care i se mai întâmplă. Până a doua zi când îşi reia promisiunea. Zilele curg la fel, nimic nu le strică monotonia. Nici măcar ieşirile dese la munte pentru care este invidiată de multă lume. Nici măcar, nici măcar, nici măcar…Read More »Comfortably numb

Little talks OFF. Mountain sound ON. OFF monsters and men.

Vineri seară. Farurile taie cerneala nopţii. Retina suferă până la lacrimi. Casc de aproape mi se dislocă fălcile. Doamne’ feri să nu adorm cu capul pe umărul şoferului. Halal copilot. Mă activez de parcă mi s-ar fi pus un pumn de pioneze sub fund pe partea de final aproape de ieşirea din DN (?). Acolo calea noastră trage dreapta spre Peştera. Clipind des şi oarecum nedumerită încerc să recunosc drumul pe care îl parcursesem cu alte ocazii doar ziua. Noaptea perspectiva e alta sau mai mult nu este.

culinara-21

Prejba Voinesita, remarcare muntii Lotrului. Adrenalina cu ciobanesti si cina festiva la stana

De obicei, la munte, ziua începe mult prea devreme pentru mine. Şi degeaba. Egoistă din fire renunţ la frumuseţile răsăritului pentru câteva minute spre jumătăţi de oră de somn. Păcat că alţii nu renunţă şi nici nu îşi aud ceasul când sună. Aşa că eu deşi nu doresc a admira răsăritul de la ora 5 – 6 dimineaţa mă trezesc, zgâlţâi inculpaţii şi mă culc la loc bombănind.

remarcare-lotrului-prejba-voinesita-03

Dimineaţa lui 17 august 2013 n-a ieşit din tipare. Liniştea Prejbei s-a terminat vremelnic cu coate date fix în coaste fotografului din dreapta întrebându-mă unde am greşit aşa în general. Că în particular îmi ştiu erorile. Am aţipit instant după sfârşirea croşeului şi am deschis ochii când soarele ar fi trebuit să fie de o suliţă pe cer doar că era cam înnorat şi vârful suliţei puţin cam bont.Read More »Prejba Voinesita, remarcare muntii Lotrului. Adrenalina cu ciobanesti si cina festiva la stana

Despre voluntariat numai de bine!

Munţii Lotrului sunt pe cât de sălbateci pe atât de neumblaţi de turişti. Logic. Potenţial turistic au, mai prost cu infrastructura. Pe mari porţiuni traseele nu sunt întreţinute, ca să nu zic inexistente. Munca a fost din plin pentru voluntari. Până la remarcarea / refacerea propriu-zisă traseului au fost zile întregi de recunoaştere, s-a orbecăit căutând drumul cel drept sau în coturi… pe unde duce poteca.

remarcare-lotrului-prejba-voinesita-43

Cel mai fain era prin păşuni, poieni, pajişti, adicătelea câmp deschis unde dezorientarea era mai mare decât dacă s-ar fi schimbat polii magnetici ai pământului. Read More »Despre voluntariat numai de bine!

Radler-ul si aspirina

  • by

Aseară am ajuns acasă la orele 22.30 de la serviciu. Răcită cobză. Îmi era puţin foame dar nu aveam nimic în frigider. Cum închisese la Auchan m-am resemnat, n-o fi foc să stau nemâncată – tot a trecut de 6 seara.

Mai grav e că trebuia să iau o aspirină, două şi… apă minerală n-aveam, apă plată n-aveam, sucurile erau bocnă la frigider, apă de la robinet nu-mi venea să beau (are impurităţi plus că o să mă umplu de calcar… precum maşina de spălat). Când ce să vezi. Noroc pe capul meu. Ieri primisem din partea companiei un bax de Holsten Radler 0.33l ce trona nestingherit lângă uşă, la intrare. Read More »Radler-ul si aspirina