Era o seară târzie de toamnă. Picături mari şi reci i se prelingeau pe faţă. Ploaia era doar o scuză pentru lacrimi.
Decembrie 24, an 2013. Orele în jur de 17.00. Mama we are comiiiin’ home. Deocamdată pe la Râmnicu Sărat dar avansăm. Şi melcul ţuşti.
Tastez dintr-un morman de bagaje, coatele lipite de corp şi laptopul în poale cu grijă să nu deranjez stick-ul de net, doamne fereşte să pierd banda. În stânga pe banchetă rucsacul aţipeşte pe umăr, îi mai dau din când un ghiont când începe să sforăie mai tare.
X-box-ul lu’ fratello (age 29, still believe în Santa) e pe la picioare prieten cu beţele mele de tracking, coloniştii din CatanRead More »Ajun de Craciun 2013
In anul doi de facultate mi-am achiziţionat o pereche de pantaloni până la genunchi, model fustă pantalon. Coloraţi, cu nişte peştişori pe ei. Se asortau cu un tricou albastru cerneală Pelican puţin lălâu. I-am purtat peste tot. Au cunoscut deopotrivă băncile ASE-ului cât şi pe cele Regiei cu tot ceea ce implică ea. Timpurile fiind destul de vechi şi eu nevinovată nu mi-am dat seama că de fapt erau nişte boxeri bărbăteşti.
Pe măsură ce se învecheau am început să îi port în casă, nu m-am despărţit de ei. Deoarece au cunoscut vremuri pe care nici un alt pantalon nu putea să le cunoască vreodată.Read More »Barbatul cu pantaloni cu pestisori
La facultate ca să mă înscriu am fost de două ori. Pe motiv că prima dată mi-am uitat buletinul şi am reuşit doar o vizită faină în Bucureşti cu tata.
La şcoala de şoferi tot de două ori pentru că prima dată instructorul intrase în concediu fix când mi-am făcut eu curaj. Bine, de două ori am dat şi examenul pentru permis dar în acest caz doar pentru că sunt foarte pricepută la şofat.Read More »Omul caruia niciodata nu ii iese din prima
E roz Luminoaso. Zburăm cu un avion roz. De când visam asta. Strâng din ochi şi păşesc cu dreptul în mijlocul de locomoţie. Găsim locuri in spate, trei doar pentru noi două. Mă aşez pe cel de lângă geam pe principiul că e mai bine noaptea, că oricum nu se vede nimic. Momentul decolării îmi place ca de fiecare dată. Dă fluturi în stomac. Fluturii de obicei sunt frumoşi.
Partea în care se caută culoarul de zbor nu e preferata mea plus că se pare că existau ceva probleme cu presurizarea. Păcăneau urechile mai rău că petardele în noapte dintre ani. Read More »si sa continuam cu continuarea. Londra partea 2
Povestea incursiunii britanice / londoneze începe cu mult înainte ca ea să se întâmple de fapt. Încurajările prietenilor m-au însoţit în cele câteva săptămâni premergătoare zborului aşa că atunci când a venit eram mai pregătită ca niciodată.
Am primit un “telefon” liniştitor de la o companie de asigurări nu de alta dar zborurile cu avionul nu sunt ceva uşor chiar dacă ar fi cel mai sigur mijloc de transport. Mi s-a spus la dorinţa de a pleca în pantaloni de munte (că tot e frig acolo) că doamne feri’ în caz de ceva n-aş vrea să fiu repatriată în pantaloni de polar dar totuşi în caz că se întâmplă ceva e mai bine că suntem mai mulţi şi nu ne plictisim în grup până la Doamne Doamne. Iar pe de altă parte poate să-mi fie oricâtă frică, dacă nu e ziua în care cad avioanele, nu cade nici al meu. Şi dacă e să cadă, pot să am frică sau relaxare 100%, că tot cade. Read More »Sa incepem cu inceputul. Londra prima parte